Eternele anticipate

Mircea V. Ciobanu

La ce bun un Dodon? La o privire atentă se vede că nu numai el speculează rateurile – servite generos de putere! – ci şi el este exploatat de cine pricepe. Nu numai de preşedintele rus (atunci când, printre hohote de râs, Putin a spus: „întrebaţi-l pe Dodon”, parcă ar fi zis: întrebaţi-l pe bufonul meu). Şi nu numai opoziţia, ci şi jurnaliştii din arcul puterii.

Or, nu poţi să tot sugi din deget păcatele adevărate sau închipuite ale PAS-ului şi Platformei DA, mai ales când acestea nu prea oferă motive (fie şi printr-un soi de indolenţă optimistă). Şi atunci Dodon e băiatul de bătaie la îndemână: opoziţia îl asociază puterii, încercând să împuşte doi concurenţi dintr-un foc, iar avocaţii puterii îi contabilizează sicofant declaraţiile antiunioniste şi antieuropene (Dodon aici e generos, ca la comandă).

Politica e o meserie dinamică, ea nu-i „istorie” anticipativă, nici, cu atât mai puţin, păstrătoarea unor tradiţii. Uneori, pentru a obţine succesul, e mai raţional să observi tendinţele, să vizualizezi sinusoida, decât să ai informaţia detaliată a stării de fapt. E important să stăpâneşti clipa de graţie şi pulsul schimbărilor. Să ai în faţă cardiograma, nu plângerile pacientului. Or, sondajele noastre sunt surprinzătoare nu [doar] din cauza manipulărilor premeditate, ci şi din motivul că cetăţeanul nostru post-sovietic răspunde „cum trebuie”, nu ce gândeşte.

Politica e un teren al creativităţii perpetue, un continuu joc cu adversarul, nu însuşirea unor principii imuabile. Adevăruri de-a gata şi principii „eterne”, fie şi ambalate în slogane frumoase, nu pot fi valabile în toate timpurile şi în toate situaţiile. Apropo, confuziile legate de politicile „de dreapta” în raport cu cele „de stânga” sunt un bun exemplu: la început, liberalii britanici se opuneau conservatorilor, azi liberalii sunt priviţi ca forţă de dreapta, iar cei de la Chişinău sunt chiar conservatori. Încă şi mai conservator (ca o apă stătătoare preistorică, bine bâhlită) e partidul declarat stângist al socialiştilor lui Dodon.

Spuneam asta ca să înţelegem de ce nu are rost să ne amintim că unele partide care acum câţiva ani promovau ideea uninominalelor acum refuză categoric s-o accepte: e o altă situaţie şi altele sunt scopurile „reformatorilor”. Contează mult cine şi cu ce scop „reformează” sistemul.

Cam aşa e şi cu anticipatele. Un an-doi în urmă, lumea acuza Platforma DA că promovează ideea anticipatelor (dar şi a alegerii directe a preşedintelui), spunând că în acest fel se creează condiţii pentru aburcarea socialiştilor la putere. Cârtitorilor le scapă însă un detaliu: una era să fie acceptată propunerea PPDA şi să se facă alegeri prin 2015 şi alta e să produci aceste schimbări în urma unul elementar moft al cuiva din umbră. Mai şi favorizându-l direct şi indirect pe Dodon.

Cineva zice că anticipatele i-ar favoriza azi pe socialişti, care au un trend ascendent în sondaje. O fi. Dar dacă, după vreo 25-30 de procente cu care îi credita electoratul pe socialişti acum vreo doi ani, azi aceştia au la activ aproape o jumătate din preferinţele electoratului, ce va arăta sondajul peste un an şi cu ce se vor încheia alegerile din 2018? Vom înţelege, poate, cu mintea moldoveanului cea de pe urmă, că anticipatele erau preferabile în 2015.

Toţi joacă. Inclusiv puterea. Şi dacă puterii anticipatele îi surâd amical – azi! – mai mult decât altora, s-ar putea întâmpla chiar ei să forţeze nota, fie şi folosind pretextul schimbării regulilor din Codul Electoral. Or, asta ar însemna să ia scaunul de sub ideea de referendum a socialiştilor şi a anticipatelor, solicitate etern – e în firea lucrurilor! – de opoziţia proeuropeană. Să aducă – chipurile – pe tavă dorinţele electoratului: un sistem cel puţin mixt dacă nu uninominal şi alegeri anticipate. Fie şi exploatând reciproc avantajele cu socialiştii – iată la ce e bun un Dodon.

Contează cine va avea avantajul iniţiativei şi cine – handicapul ratării poziţiei de start. Detaliile vor conta mai puţin. Ideea anticipatelor nu e bună sau rea în sine. Dar depinde dacă ele sunt declanşate de nemulţumirea maselor (nu a elitelor politice) faţă de guvernare sau de dorinţa puterii de a crea electoratului iluzia că o face de dragul lui. Fentele fac parte din joc.

The following two tabs change content below.
Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Ultimele articole de Mircea V. Ciobanu (vezi toate)