Eroul de la Mahală

S-a născut la 27 martie 1894 la Mahală, Dubăsari, într-o familie de ţărani înstăriţi. După ce a terminat şcoala parohială din satul natal, şi-a continuat studiile la gimnaziul din Dubăsari. După absolvirea gimnaziului, a fost mobilizat şi trimis pe front în Persia, unde l-au prins evenimentele din 1917. A fost decorat cu ordinul Sf. Gheorghe.

A fost delegat să participe la lucrările Congresului popoarelor din Caucaz, unde a revendicat limba română în şcoală, biserică şi justiţie. A reprezentat românii transnistreni în Rada Ucraineană, unde a continuat să solicite drepturi naţionale pentru românii din stânga Nistrului.

După ocuparea Ucrainei şi Transnistriei de către Armata Roşie, a fost declarat persona non grata de către sovietici. A stat ascuns pe la prieteni până în 1922, când a reuşit să treacă Nistrul pe gheaţă în Basarabia.

Ajuns la Iaşi, s-a înscris la facultăţile de Drept şi Litere, desfăşurând în acelaşi timp o activitate amplă printre studenţii şi refugiaţii din Transnistria. A colaborat cu „Neamul Românesc”, revistă editată de Nicolae Iorga. A fost ajutat de Iorga să obţină o bursă de studii în străinătate.

Nicolae Iorga i-a asigurat cazarea la Ecole Roumaine en France de la Fontenay-aux-Roses. În 1933, a susţinut o campanie împotriva atrocităţilor comise în URSS în presa din Germania, Italia, Letonia şi Lituania. A depus la Liga Naţiunilor un memorandum semnat de peste 1000 de transnistreni.

Întors în ţară, a devenit secretar al Universităţii din Iaşi, a desfăşurat o campanie de ajutorare a transnistrenilor. După declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial, a devenit consilier al mareşalului Antonescu, apoi director la guvern pentru Basarabia şi Transnistria. În aceeaşi perioadă, a pregătit unirea Transnistriei, după război, cu ţara, pe bază de referendum.

În 1942, a devenit membru de onoare al Academiei Române. Din ordinul primului ministru, Mihai Antonescu, a făcut parte din echipa care a pregătit documentele pentru tratatul de pace care se întrevedea în faţa înaintării sovietice. După lovitura de stat de la 23 august 1944, a îngropat documentele în zona Caransebeşului. La intrarea Armatei Roşii în România, a fost declarat duşman al sovieticilor şi a fost ascuns de colegii de la academie. În 1956, a revenit la Bucureşti, a fost arestat de mai multe ori, însă nu a fost predat sovieticilor.

După 1965, a fost reabilitat parţial de Ceauşescu, şi-a continuat activitatea ştiinţifică. A predat documentele îngropate. A fost ajutat să publice în reviste ştiinţifice internaţionale studii despre istoria Basarabiei şi Transnistriei. A murit în noaptea dintre 13 şi 14 decembrie 1980.

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău

Ultimele articole de Jurnal de Chișinău (vezi toate)