Eroismul postfactum al lui Tănase

Una din cauzele înfrângerilor noastre este eroismul postfactum sau, vorbind mai popular, eroismul de după război. În toiul luptei ne ascundem, ne pitulăm, ne fofilăm, ne punem căluş la gură temându-ne să scoatem involuntar vreun sunet trădător, iar imediat ce ne pomenim la adăpost începem să povestim despre faptele noastre vitejeşti și ticăloşenia altora, adică a camarazilor și colegilor noştri. Avem și disidenţi postfactum, despre a căror disidenţă aflăm iarăşi prea târziu ca s-o putem aprecia la justa valoare. Unul dintre aceştia, care nu demult ne convingea că nu există partid mai liberal-democrat decât PLDM, acum sapă de zor la rădăcina „stejarului” plantat cu participarea sa. Mă refer la Mihai Godea, fireşte. După ce a ieșit din partid, el încearcă să-i ademenească și pe foștii săi colegi în formațiunea pe care a încropit-o pe banii cuiva.

Se pare că s-au înşelat și cei care au scris că plecarea lui Alexandru Tănase la Curtea Constituţională a fost un pas întru împăcarea firii sale. El continuă să rămână în politică, și nu seamănă să se fi adaptat la noul său rol, intervenind în bătăliile dintre partide. Într-un interviu acordat postului de radio „Europa Liberă”, Tănase dă de înţeles că, venind la putere, guvernarea AIE a protejat corupţia, că persoanele corupte din MAI și Justiţie nu erau demise, deși se știa cine sunt aceştia. Dacă nu ne înşală memoria, avea și fostul ministru al Justiţiei nişte obligaţii în acest domeniu, dar nu l-am auzit atunci vorbind despre aceasta. Acuzându-i acum, indirect, pe foștii săi colegi (MAI i-a revenit PLDM), să nu-și dea seama că se autoacuză? „O componentă a fostei AIE-1 vindea funcţii şi s-a ştiut şi la nivel de ambasadori şi la nivel de instituţii ale statului, dar societatea nu a condamnat aşa ceva şi îmi pare foarte rău”, a mai relevat, candid, dl Tănase. Părerea lui de rău sună a bătaie de joc. Ca societatea să facă ceva, trebuie să fie informată. De ce nu ați vorbit atunci, dle Tănase? Și de ce nu spuneţi nici măcar acum, în ceasul al doisprezecelea, numele celui care vindea funcţii? Ca şi pe viitor să mai puteţi da vina pe societate?

Deşi la plecarea din PLDM a ţinut un discurs de adio, sentimental, de la tribuna partidului, şi nimic nu trăda supărarea sa pe Filat, acum el nu se poate stăpâni să nu îl înțepe pe acesta. Iar uneori chiar să-l lovească, interpretând recentul demers anticorupţie al premierului drept „reglare de conturi”. Departe de noi ideea că Tănase e obligat să tacă, dacă are ceva de spus. În niciun caz. Atragem doar atenţia că tăcerea lui de atunci, subminează credibilitatea declaraţiilor de azi. Chiar și scopul plecării sale din partid poate fi revizuit astăzi, în urma faptului că vocea sa răsună la unison cu celelalte pe care le putem suspecta de angajare, de mercenariat. Scriem aceasta și pentru colegii săi din PLDM și din alte partide care eventual se gândesc să migreze sau să-și fondeze propriile formaţiuni politice. Vorbiți, spuneţi acum ce aveţi de spus, domnilor! Vorbiţi la întrunirile de partid, nu doar lăudaţi și aplaudaţi. Căci mai apoi s-ar putea să nu fiţi crezuţi.

Paul Borzac