Ereziile postmodernismului estic

MIRCEA-V.-CIOBANUCe face lumea când oboseşte de estetic, de arta „corectă” (care te domină autoritar)? Modernistul aruncă tablourile şi cărţile vechi, recompunând lumea după reguli noi, bizare: vrea să şocheze, altfel nu va fi observat, pe fundalul abundenţei culturale. Postmodernistul se joacă. El adună operele aruncate, le re-copertează, le pune în rame noi, le reasamblează, le reciclează. Parodic, ironic şi ludic. Refuzând lecturile solemne, încremenite în respect în faţa statuilor autoritare ale trecutului.

Antitotalitar prin natura lui, postmodernismul din Europa de Est e replica ludică unei arte de beton şi o ripostă liberă gândirii uniformizate. La nivelul expresiei, ţinta parodiei postmoderniste sunt, în primul rând, limbajul de lemn, clişeele, formulele solemne din discursurile oficiale (şi nu numai). Parafrazele lui Aureliu Busuioc din O sumă de cuvinte pastişează şi deconstruiesc limbajul cronicăresc, reciclându-l ironic, dar şi re-povestesc istoria comunismului în manieră ludică. Aproape ca în teoria marxistă despre comedia literaturii care omoară idolii apuşi încă o dată, râzând: „Cap. 9. Stă scris în hrisoave că multă lume nu credea în strigoi şi alte năluci. Dar au venit un învăţat Marx carele, cu ortacul său Engels, au scris negru pe alb că prin Evropa bântuie o stahie. Oamenii evropeni au crezut şi au alungat-o în Rusia. Mai cu toporul, mai cu binişorul au primit-o ruşii la ei. Şi aşa prăpăd au făcut stahia, că şi azi, după alungarea ei, mai stau la putere din cei ce au primit-o şi vor s-o tragă înapoi…”

Parafraza din romanul lui Ioan Groşan Un om din est e construită minimalist, după Metamorfoza lui Kafka: „Într-o bună dimineaţă, în binecuvântata zi de 5 octombrie 1989, Grigore Samsaru, profesor de biologie la Şcoala generală nr 1 din orăşelul A… se trezi brusc cu o dorinţă irepresibilă să intre în partid…” Ioan Flora, în Lupta voluntară a pompierilor cu incendiul, aminteşte (într-o formă grotescă) de o uzanţă a erei comuniste, când toate „trebuiau să poarte un nume, un singur nume”: „La Fabrica de confecţii Stalin,/ din strada Stalin, din oraşul Stalin,/ izbucnise în luna Stalin a anului Stalin/ Marele Incendiu Stalin…” Angela Marinescu detabuizează limbajul, declişeizează şi descaragializează discursul: „mă mişc,/ fac gesturi cu mâinile,/ îmi rotesc în orbite ochii, / mănânc dulceaţă,/ îmi pipăi sânii (unul a dispărut)/ abdomenul şi sexul/ scriu prostii / mai am câteva minute/ până să pot întinde mâna / să ating/ comunismul/ marxismul/ şi plusvaloarea” (Drept înainte).

„Poema” lui Venedikt Erofeev Moscova – Petuşki deconstruieşte codurile culturale „totalitare”: citate din presa sovietică şi din cultura oficială, lucrările lui Marx şi Lenin, clişeele limbajului de lemn. Elogiind un oribil melanj alcoolic, artistul invocă un faimos cântec din timpul comunismului: „Asta nu mai e pur şi simplu o aromă, ci un imn: Imnul Tineretului Democrat. Anume aşa, pentru că în cel care va bea acest cocteil, se vor trezi dorinţe vulgare şi forţe tenebre. Am observat asta de atâtea ori!” Deconstruind mesajul totalitar, Viktor Pelevin reasamblează ludic texte ale culturii oficiale: lucrările lui Lenin, Gorki, N. Ostrovski, Polevoi, Furmanov, Şolohov, Maiakovski, articole din presa sovietică, cântecele revoluţionare.

Abram Terţ (Andrei Sineavski) îşi scrie romanul Plimbările cu Puşkin în închisoare, ca pe „continuarea ultimului meu cuvânt de la judecată”, sensul lui fiind „că arta nu serveşte pe nimeni, e independentă, e liberă”. Povestind despre decizia tânărului Puşkin de a se consacra fără rest literaturii, Terţ-Sineavski intertextualizează un verdict al instanţei de judecată dat lui Iosif Brodski, viitorul laureat Nobel, condamnat de sovietici că ar fi „trântor şi renegat (sic!), care toată viaţa s-a eschivat de la slujirea unui scop, refuzând un serviciu, un angajament social de dragul poeziei”.
Ne oprim aici… doar pentru că s-a sfârşit pagina. Ergo: Desolemnizarea limbajului este unul dintre semnele postmodernismului, care va marca istoria literaturii de acum încolo.

The following two tabs change content below.
Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Ultimele articole de Mircea V. Ciobanu (vezi toate)