Enigmele artei japoneze aduse de Kanazawa Butoh Kan

 

Moe Yamamoto, fondatorul companiei de dans Kanazawa Butoh Kan din Japonia

În cadrul Zilelor Culturii Japoneze la Chișinău (2–9 iunie) ne-am atins de enigmele artei nipone datorită spectacolului „Fulger în toamna târzie” prezentat de compania de dans Kanazawa Butoh Kan.

Moe Yamamoto este cel care a semnat ideea, coregrafia și regia.

Pornind de la trăiri şi sentimente din viaţa personală, regizorul a dat naștere unui alt fel de reprezentaţie, dezvăluind codul teatral de dans Butoh. Spectacolul de dans Butoh a fost o premieră pentru publicul basarabean, acesta făcând parte din paleta stilurilor de dans japonez de avangardă, deosebit atât de dansul tradițional japonez, cât și de cel modern occidental. Butoh a apărut pentru prima oară în Japonia, după cel de-al Doilea Război Mondial. Prima piesă butoh, „Kinjiki”, regizată de Tatsumi Hijikata după romanul omonim al lui Yukio Mishima, a fost prezentată la un festival de dans în 1959. Butoh poate fi conceput şi ca reacție împotriva stării superficiale a dansului, şi ca gen de dans care relevă temele tabu prin folosirea imaginilor grotești, a decorurilor absurde sau neobișnuite și a mișcărilor lente, supracontrolate ale corpului.

Spectacolul „Fulger în toamna târzie” adus la Chișinău are drept decor o masă și două scaune, actorii jucând într-un spațiu sumbru, întunecos. Pe întreaga durată a reprezentației, cei patru actori au întregit imaginea unui spectacol complex. Dansatorii au avut corpul vopsit în alb, iar capul protagonistului Moe Yamamoto era ras, ceea ce constituie și un element de bază al acestui stil de dans.

Spectacolul de dans e axat pe ideea că noi, oamenii, nu vom renunţa niciodată la funcţia inimilor noastre, ceia de a-i face pe alţii să (re)cunoască existenţa noastră, până în ultimul moment. În funcţie de împrejurări, oamenii își schimbă modul lor de exprimare pentru a-şi transmite sentimentele, dar nu renunţă la ele.

Urmărind spectacolul, îmi părea că în lumea conştiinţei personajelor, reveneau amintiri din trecut şi se proiectau foarte clar în ochii lor. Dar asta se întâmpla doar într-o fracţiune de secundă. Amintirile inseparabile de iluzii sau de realitate se reflectau în comportamentul lor exterior prin trăirea din interior. Astfel, amintirile deveneau un stimulent, un impuls pentru a trăi.

Moe Yamamoto a fondat compania Kanazawa Butoh Kan în orașul său de baștină, Kanazawa, după ce a studiat tehnica butoh cu maestrul Tatsumi Hijikata. De atunci, Moe Yamamoto continuă să prezinte lumii întregi numeroase spectacole proprii, lucrări în colaborare cu artiști specializați și în alte genuri și tehnici de teatru-dans.

Laura Tugarev,

masterandă