Enigma cu trandafiri

Ori de câte ori mergea la sesiune, în fiecare seară, când se întorcea în gazdă la sora mai mare, găsea un trandafir la poartă însoțit de un bilețel „Pentru Adela”

Adela s-a născut într-o familie de harnici gospodari, la țară. Este al patrulea copil între cele trei surori și doi frați. A avut o copilărie cu foarte multe lipsuri, dar frumoasă. Își amintește cu drag cum mergea cu animalele la imaș, cu părinții la câmp, cum se jucau cu mulțimea de copii din mahala „de-a mirele și mireasa”, „de-a școala”, „de-a ţara”, „de-a mijatca” etc. Maică-sa a fost cea care a dus tot greul casei și, din dorința de a-i ține ocupați, i-a pus pe toți la muncă de mici. Taică-său a muncit o viață tractorist și era mereu ocupat la brigada lui de tractoare.

Adela avea chip frumos și era isteață. Până în clasa a X-cea nu a avut nici un prieten. L-a iubit în taină pe Victor, băiatul cu care a păscut vitele și cu care s-a jucat „de-a mirele și mireasa” pe toloacă. Pentru el și-ar fi dat și viața dacă ar fi trebuit, dar el nu știa că fata îl poartă în inimă. Comunicau ca niște colegi și nimic mai mult.

În fiecare seară, câte un trandafir la poartă

După absolvirea școlii, Victor a plecat la Universitatea Agrară, iar ea a ales să muncească în domeniul social, în calitate de lucrător social. Și-a dat seama de cum a pornit pe acest drum că trebuie să ai forța necesară, să ai ambiție ca să-l poți parcurge. Dacă părinții ar fi avut bani ca s-o întrețină la facultate, ar fi mers la secția de zi ca să fie mai aproape de Victor, dar situația grea de acasă a determinat-o să facă facultatea de pedagogie și psihologie cu frecvență redusă. Cu Victor se întâlnea doar atunci când venea el în sat, iar la zilele de naștere și cu ocazia altor sărbători, se felicitau reciproc la telefon.

După primul an de studii, o enigmă a ținut-o multă vreme în tot felul de frământări sufletești. Ori de câte ori mergea la sesiune, în fiecare seară, când se întorcea în gazdă la sora mai mare, găsea un trandafir la poartă cu un bilețel „Pentru Adela”. (Sora locuia la Trușeni). Nu-și dădea seama al cui să fie gestul. Zâmbea, se bucura, se simțea fericită (trandafirii sunt florile ei preferate). „Să fie oare de la Victor?”, se întreba. Și tot ea își răspundea: „Nu cred. El ar putea să mă invite în oraș și să-mi ofere flori, doar ne cunoaștem din copilărie”. Dar ar fi vrut să fie de la el, îl purta în gând, în inimă și în vise. Trebuie să vă spun că Adela era genul de domnișoară care se simțea atrasă de băieții inteligenți, cu simțul umorului. Într-o zi la facultate, în pauză, legase capăt de vorbă cu un astfel de băiat. Au mai schimbat vorbe și gânduri și în alte zile. Altă dată, în drum spre Trușeni, a stat alături de un tânăr brunet, frumos la chip și ager la minte, care muncea la o întreprindere din oraș și care a condus-o până la poartă pentru că se lăsase deja întunericul. Au vorbit despre mai multe lucruri, dar nu și-au făcut unul altuia confidențe, nu și-au dat numerele de telefon. Atât i-a spus bărbatul la despărțire: „Mi-a plăcut să te cunosc. Ești pe gustul meu”. Fetei i s-a părut că a privit-o nu știu cum mai altfel decât alți băieți. A intrat în casă fericită. „Se vede că ai întâlnit vreun Făt-Frumos de ești așa bucuroasă!”, i-a zis soră-sa. „Da, m-a condus până la poartă un tip foarte drăguț pe care îl cheamă Constantin”, i-a răspuns Adela.

Enigma se dezleagă

Timpul trecea. A mai trecut o sesiune de examene cu trandafiri la poartă, dar Constantin, presupusul curtenitor din umbră, nu mai reapărea în calea ei. Într-o bună zi, cu doar o săptămână înainte de a merge la o nouă sesiune, Adela a primit de pe un număr ascuns următorul mesaj: „Aștept cu nerăbdare clipa când o să te revăd ca să-ți dăruiesc nu un trandafir, ci un buchet frumos”. Era sigură că mesajul vine de la Constantin. Emoțiile au copleșit-o, dar și-a zis că trebuie lăsate deoparte pentru că are de susținut câteva examene. Pentru că examenele contau foarte mult. Știa că învață pentru ea și viitorul ei în profesie, iar reușita la examene era rezultatul unei munci bine organizate și un prilej de verificare a cunoștințelor. Cu o seară înainte de primul examen din acea sesiune i-a fost greu să adoarmă și a luat un somnifer. Lucru care nu i se mai întâmplase demult. A doua zi, și-a păstrat calmul pe toată durata examenului și rezultatul a fost pe măsură – nota maximă.

După examen și după ce a colindat mai multe magazine cu câteva colege, obosită, dar mulțumită, Adela se întorcea acasă. Când era foarte aproape de casa surorii, inima a început să-i bată cu putere. Să vezi și să nu crezi! La poartă, cu un buchet mare de trandafiri de toate culorile, o aștepta, cine credeți? O aștepta Victor, cuprins de emoții, care i-a oferit buchetul cu un sărut pe obraz. Și mai emoționată era Adela. Ea nu-și putea lua ochii de la acest buchet deosebit. Erau niște trandafiri proaspeți, catifelați, cum nu mai văzuse și nu mai primise până atunci. A impresionat-o mult de tot gestul lui Victor. „Am simțit că mă topesc și renasc din cenușă ca pasărea Phoenix”, a povestit ea. Iar el i-a mărturisit în acea seară că a simțit că o place altfel decât pe o colegă după petrecerea de revelion pe care au organizat-o împreună cu alți foști colegi de școală în primul an după absolvirea școlii. Apoi a strâns-o la piept și i-a șoptit: „În copilăria și adolescența noastră te-am tratat ca pe o fată oarecare, ca pe o colegă. Acum pot să-ți spun că sunt îndrăgostit cu adevărat de tine. Ceea ce simt e greu să redau prin cuvinte. Te iubesc mult de tot, Adela!”.

Povestea se destramă, dar nu pentru totdeauna

Deci, din acea seară de revelion și-a asumat sarcina de a o cuceri. Știa că atunci când vine la sesiune locuiește în gazdă la soră-sa și, prin intermediul soțului acesteia, pe care îl cunoștea și care muncea la oraș, îi trimitea în fiecare zi câte un trandafir. Atunci când a considerat că a ajuns la capătul unei etape, a venit cu buchetul enorm. Așa a început povestea lor de dragoste, care a ținut zece ani. S-au căsătorit. Au adus pe lume o fetiță. Se înțelegeau foarte bine. Dar, așa cum s-a mai întâmplat și cu alte familii, din nevoia de a-și rezolva problemele financiare, Adela a plecat la muncă peste hotare. Încet, încet, relația lor s-a răcit. Au divorțat. Ea întâlnise pe altcineva în Grecia, iar el și-a refăcut viața acasă cu o femeie foarte cumsecade. Copii cu cea de-a doua soție nu le-a dat Dumnezeu. Este liderul unei gospodării ţărănești. Se dedică cu trup și suflet pământului, dar și familiei. Părea un partener ideal atât în relația de cuplu, cât și în cea de muncă…

De la despărțirea celor doi au trecut în toamna acestui an 20 de ani. Fiica le-a crescut mare și i-a făcut să se reîntâlnească la nunta sa. A fost o seară plină de emoții atât pentru tinerii însurăței, cât și pentru părinții miresei. Adela înflorea de bucurie. Îmbujorată de emoții și fericire, a dansat toată nunta numai cu Victor. Reînviaseră în sufletul ei sentimentele pe care le-a purtat cu ea în toți acești ani de despărțire. Și Victor radia de bucurie. Cea de-a doua lui soție, deși era tare bună gospodină și-i purta respectul, nu i-a adus împlinirea. Nici Adela nu l-a iubit pe grec. Nu a găsit la el calitățile spirituale pe care le avea Victor. Din seara marelui eveniment din viața fiicei, au hotărât să-și reunească destinele, să o ia de la capăt. Și trandafirii au început să înflorească din nou în viața lor.

The following two tabs change content below.
Nina Neculce

Nina Neculce

Nina Neculce

Ultimele articole de Nina Neculce (vezi toate)