Eminescu a reușit să fie mare în multe direcții

Printre multe alte lucruri minunate, Eminescu a scris:

– cel mai solipsist vers al literaturii române, cutremurător, despre un Dumnezeu care plânge într-o singurătate absolută: “De plânge Demiurgos, doar el aude plânsu-și”

– cel mai muzical vers al literaturii române, de o simetrie eufonică impecabilă (se spunea cândva că cel mai muzical vers al literaturii engleze e al lui Robert Browning, “Hist!, said Kate the Queen”, preluat de Dante Gabriel Rosetti ca titlu al unui tablou; al lui Eminescu e incomparabil mai eufonic): “Argint e pe ape și aur în aer”;

– cel mai sarcastic-tandru poem erotic din literatura noastră, “Antropomorfism”;

– cel mai stoic (în marele sens antic) vers al literaturii noastre: “Iar eu voi fi pământ / În singurătate-mi”.

Sunt foarte puțini alți poeți care reușesc să fie mari în atâtea direcții așa de eterogene. Și doar dintre cei mai mari – de la Baudelaire la Pound & Pessoa. N-am nici o ezitare în a-l așeza pe Eminescu lângă ei. În 15 ianuarie & în oricare altă zi.

Radu Vancu

The following two tabs change content below.