Elogiu omeniei (2)

Un controversat maestru spiritual spunea că lumea e plină de cerşetori, oameni care îşi cerşesc iubire unii altora

Când rostesc numele Nadiei Pruteanu de la Bravicea, văd o casă de gospodari din sat, plină cu cărți. Și mai văd o lejancă cu cărți, reviste, caiete cu notițe… Și o carte mare a casei – Hrisovul Casei Pruteanu în care doamna profesoară notează, de mai bine de 20 de ani, cele mai importante evenimente din sat, de la școală și cele ale familiei. De fapt, viața prutenilor e una cu viața satului și cu cea a școlii. Satul în care Gheorghe Pruteanu are autoritate de primar, deși este demult pensionat, și școala căreia Nadia Pruteanu, pensionară și ea, i-a dedicat experiența sa pedagogică de peste 40 de ani… Astfel, toate personalitățile care au onorat cu prezența lor satul Bravicea au cinstit, de fapt, familia Pruteanu, și neapărat au trecut prin casa Pruteanu să lase câte un autograf în Cartea Casei.

Parcă dorind să înveşnicească această frumoasă tradiţie, Petru Șarcov și echipa de redactori ai editurii „Cu drag” au elaborat o lucrare total ieșită din comun – „Călăuza Familiei”, un jurnal-florilegiu, legat în piele, în care cronicarul oricărei familii poate nota toate evenimentele importante. Astăzi, lucrarea se vinde cu succes la Librăria Cărturești din București. Aceeași editură, „Cu drag”, onorează toate acțiunile Societății cu donații de carte creștină, semne de carte, calendare creștine…

Satele noastre ascund personaje nebănuite, dotate cu cele mai alese calități: oameni integri și cărturari, înzestrați cu toleranță și răbdare, buni români și buni creștini, onești, discreți, harnici – modele de sacrificiu și de vrednicie. Personaje elevate care își duc viața în anonimat și nu așteaptă de la nimeni nimic, nu vânează recunoștință sau recompensă. Dar asta nu înseamnă că noi nu le datorăm chiar nimic. Este important să le identificăm, să le găsim și să le ocrotim ca pe iarba cea de leac: să le apreciem și să le stimulăm, să le oferim sprijinul, să nu le lăsăm singure cu toate problemele satului, să nu le rănim cu indiferenţa noastră… Să le citim cărțile, să le ascultăm cântecele, să le deschidem ușile. Să le admirăm faptele, să le dăm drept exemplu ca să înmulțim aceste fapte.

În 23 de ani de activitate, Societatea s-a manifestat ca o pepinieră de oameni virtuoși. Aș putea continua cu alte nume de referință: Anatol Ciobanu, Anatol Eremia, părintele Vlad Mihăilă, părintele Antonie (Anatol Telembici), Albina Dumbrăveanu, Ion Răileanu, Diana Pogreban, Claudia Bostan, Elena Vatamanu, Vladimir Beșleagă, Ion Ungureanu, Cristian Tabără, Liviu Jalbă, Argentina Cupcea, Mariana Melega, Rima Negrescu, Tamara Cristei, Ana Brăiescu, Elena Butucel, Vasile Costin, Ludmila Vizitiu, Nina Tofan, Petre Neamțu, Vasile Iovu, Zinaida Bolboceanu, Iurie Scutaru, Mircea Znagovanu din Jevreni, Eleonora Cotlău din Brânzenii Vechi, Maria Ciobanu din Nisporeni – nume care constituie un argument că atunci, cu 23 de ani în urmă, n-am greșit alegând să votez pentru Societatea Limba Noastră cea Română și să mă identific cu ea pentru totdeauna.

Alături de acești oameni și împreună cu ei, am ales drept prioritate Limba Română. Alături de ei, am înțeles că oamenii săraci sunt cei mai bogați spiritual și că anume ei pot zidi adevărate lucrări creștinești.

Acești oameni au devenit familia mea. Ei mi-au fost alături când am rămas fără mamă și fără tată și au încercat să semene cu ei, ca să mi-i înlocuiască… Acești oameni mi-au fost frați atunci când frații mei de sânge au ales să fie în altă parte…

Împreună cu ei, ascultăm poveţele din Ceruri ale lui Ion Dumeniuk, Dumitru Irimia, Valentin Mândâcanu, Alexandru Gromov și le ducem dorul…

Valentina BUTNARU