Elisabeta Rizea a Basarabiei

Regimul stalinist ar fi lăsat urme mult mai dure, dacă toți oamenii s-ar fi împăcat cu expresia lui criminală. De multe ori însă el întâlnea rezistență acolo unde nici nu părea să-i stea cineva în cale. Olga Focșa-Mărzencu din Tătărești, Strășeni, a câştigat duelul cu „marele urss” chiar din prima confruntare.

Gheorghe MĂRZENCU

Era o femeie inocentă, dintre cele care-și fac cruce dimineața și seara, până a se așeza la masă și după mâncare, dintre cele care nu scăpa nicio slujbă de biserică și poartă mereu în suflet chipul Celui de Sus. Iubitoare de oameni, dar mai ales de copii, căci Dumnezeu nu i-a dat ca să-i aibă pe ai săi, pe fiecare întâlnit îl miluia cu ceva, îi dădea din bucățica sa. Căsătorită cu Gheorghe Focșa la vârsta de 20 de ani, în 1924, împreună au reușit să-și zidească o gospodărie la care unii priveau cu invidie. Aveau de toate: casă arătoasă, cal, căruță, oi, vreo trei hectare de pământ…

Atrocități bolșevice în noaptea deportărilor

Însă, cum se făcea doar la sovietici, omul înstărit nu era privit cu ochi buni. Astfel, noaptea de 6 iulie 1949 n-a putut să treacă pe lângă căminul conjugal al soților Olga și Gheorghe Focșa. Cu atât mai mult cu cât gospodarul fusese activist politic în Regimul Românesc, după război simțind mereu suflarea securității în ceafă.

Când au prins a lătra câinii din ogradă, Gheorghe și Olga au fugit pe fereastra din spatele casei. Soldații ocupanți le-au împușcat dulăii și s-au luat pe urmele fugarilor. Susținuți de doi cioflingari activiști din sat, care cunoșteau grădinile din preajmă (numele lor au devenite apoi cunoscute întregului sat), militarii au reușit s-o prindă doar pe curajoasa femeie.

Tătăreștenii deportați în acea noapte au povestit mai târziu că au văzut-o pe Olga Focșa aruncată într-un ungher al sovietului sătesc, bătută până la sânge cu patul puștii și cu ciubotele sovietice. Stătea jos în cămașă de noapte, cu mâinile legate la spate și cu un căluș în gură, făcut din perdeaua ferestrei pe unde a ieșit din casă, ca să se ascundă. Nici măcar necesarul pentru drum lung în vagoanele sinistre nu i-au dat voie să-și ia. Doar atât cât unul dintre ostași a grămădit pe vârful baionetei sale câteva covorașe de pe podeaua casei și le-a aruncat peste biata femeie. (Despre aceste covorașe şi istoria lor vom povesti cu altă ocazie.)

A evadat din vagonul Siberiei

Călăii sovietici nu i-au dezlegat mâinile până la gara Strășeni, unde se formase punctul de expediere a deportaților din partea locului. Vagonul murdar și puturos care până mai ieri transporta dobitoace nu prevestea nimic bun pentru oamenii destinați să-I locuiască. Toată zona era înconjurată de santinele, dar ce mi-i o santinelă sovietică pentru o basarabeancă temerară!

…Până în seară, Olga Focșa a scăpat de batjocură, strecurându-se printre puști.

Au pus mâna pe arme și au hărțuit regimul

Scăpați de Siberia însă oamenii nu aveau altă viață decât să se adăpostească prin ascunzișuri. Regăsindu-se în scurt timp după evadare, Olga și Gheorghe au trăit mai întâi prin poduri și șoproane, prin stoguri de fân sau paie, apoi au luat calea codrului. L-au întâlnit pe un alt fugar al nopții cu pricina, Afanase Măgari, din satul vecin, Recea, și cu încă vreo câțiva viteji au format un grup de rezistență armată antisovietică prin părțile Strășenilor. În toamna anului 1951 grupul însă a fost lichidat de trupele speciale ale Securității, mai mulți luptători ai lui căzând pe câmpul de luptă sau nimerind pentru ani lungi în gulag. Gheorghe Focșa a fost prins în anul 1953 și condamnat de un tribunal militar la 25 de ani de pușcărie specială „pentru terorism”.

Olga a continuat să activeze în profundă conspirație până în 1956, fiind apoi grațiată inclusiv pentru rezistența sa dârză împotriva regimului bolșevic. În anul 1997, soții Focșa au fost reabilitați de instanțele Republicii Moldova.

Grupul antisovietic de partizani condus de Afanasie Măgari, care a activat în anii 1949-1951, încă nu este cunoscut publicului larg, deoarece informații concrete despre el au fost descoperite abia recent, prin dosarele din arhiva SIS și MAI. Implicit, ne-am mai întâlnit cu unii martori din acele vremuri. Astfel, în curând vom reveni detaliat pe marginea acestei pagini de mare eroism al poporului nostru, scrisă de patrioții basarabeni nominalizați.

Nota MGB strict secretă privind arestarea și evadarea Olgăi Focșa.

 

În chenar este evidențiată remarca: „A fugit sărind pe fereastră. Reţinută în timpul evadării”. Semnat: „șeful grupului operativ, maiorul MGB Poletaev”. Mai jos și semnătura „de recepționare” pusă de comandantul dispozitivului de expediere a deportaților, maiorul Zaharov. 7 iulie 1949.

 

 

 

 

Sovieticii au pregătit deportările cu mult înaintea datei de 6 iulie 1949.

 

Decizia de arestare și deportare a familiei Focșa din Tătărești Strășeni (fragment), întocmită încă la 7 mai 1949 și aprobată patru zile mai târziu de unul dintre adjuncții generalului KGB Mordoveț și de procurorul RSSM, Kolesnik.

 

 

 

Certificatul de reabilitare a soților Focșa.

 

Eliberat la 20 martie 1997 de către Ministerul de Interne al R.M.

 

 

The following two tabs change content below.