„Egorușka din Sinucigașul habar n-are de marxism!”

centralInterviu cu Marius Manole, actor la Teatrul Național „I.L.Caragiale” din București

– Spune-mi, dragă Marius Manole, cum ai obținut rolul lui Egorușka din spectacolul „Sinucigașul” de Nikolai Erdman (regie, Felix Alexa) a cărui premieră a avut loc la Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București în 2009?

Foarte simplu. Sunt angajatul Teatrului Național din București, de vreo zece ani, lucrez cu regizorul Felix Alexa, am făcut împreună vreo zece spectacole. Am acceptat rolul lui Egorușka tocmai pentru faptul că nu e un rol mare, e un rol mic, iar mie încep să-mi placă tot mai tare rolurile mici. Mi se pare că rolurile mici pot fi făcute mai în liniște și mai în tihnă decât cele mari. Personajul Egorușka din „Sinucigașul” mi-e foarte drag. Eu râd de el, e un golănaș, un bețivănaș, dar e și un băiat sensibil. Mi-e foarte drag pentru sensibilitatea lui.

– Publicul de la Chișinău l-a aplaudat pe Egorușka al tău când acesta a început să vorbească despre marxism…

El habar n-are de marxism! Dacă-l întrebați ce înseamnă marxism, o să vă spună verzi și uscate. De fapt, nu știe nimic, habar n-are, e după ureche, așa cum suntem toți azi: „Tu cu cine votezi? Nu știu! Dar tu? Eu cu ăla. Hai că votez și eu cu ăla!”.

– Piesa lui Nikolai Erdman „Sinucigașul” ia în derâdere comunismul. Este considerată o punte de legătură între teatrul satiric al lui Gogol și teatrul absurdului de după cel de-al Doilea Război Mondial. A fost scrisă în 1928, pe vremea lui Stalin, iar după premieră autorul ei a fost deportat în Siberia. Pentru a înțelege piesa, publicul are nevoie de o anumită informație istorică și culturală.

Am jucat spectacolul „Sinucigașul” de foarte multe ori, în diferite orașe ale României și peste tot a avut succes. E un spectacol politic, dar și o comedie ce-și păstrează actualitatea. Am jucat „Sinucigașul” de vreo 40-50 de ori pe an, cu sala plină. În decurs de cinci ani, cred că am jucat aproape trei sute de reprezentații. Aici, la Chișinău, publicul a reacționat mai viu decât în alte părți la replicile despre marxism, se pare că spectatorii au referințele culturale necesare pentru a înțelege spectacolul.

– Așadar, rolul lui Egorușka nu este unul dificil pentru tine? Mi-a părut, dimpotrivă, că toate rolurile cer de la actori un efort extraordinar, că ei se consumă mult pentru a ține în șah publicul mai bine de două ore, fără pauză.

O, cel mai greu e pentru Dan Puric, în rolul principal. Dan e pe scenă două ore și jumătate, cât durează spectacolul, el duce greul!

– Tragismul în spectacolul „Sinucigașul” a atenuat de absurd, de accente comice.

În ziua de azi, și în teatru și în viață, singura modalitate de a rezista, ca să nu-ți iei câmpii, ori să nu fii închis la nebuni, e să ai umor, foarte mult umor și să zici că ceea ce trăim noi acum este o glumă, nu poate fi real, o să treacă, o să se termine și o să trăim și noi ca oamenii normali.

– Umilirea omului simplu de către guvernanți, de către putere, este dominanta spectacolului. Concluzia însă e aproape optimistă: personajul principal nu se sinucide până la urmă, ci ne sugerează că viața merită trăită, în orice societate, sub orice regim politic.

Da, viața merită trăită pentru că e un dar de la Dumnezeu. Totuși, nu merită trăită în șoaptă. Să-ți ceri voie să trăiești în șoaptă ar fi mult prea trist.

– Mulțumesc mult și vă mai așteptăm la Chișinău.

The following two tabs change content below.
Irina Nechit

Irina Nechit

Irina Nechit

Ultimele articole de Irina Nechit (vezi toate)