Efim Junghietu, la 75 de ani de la naştere

658x0_16JunghietuPrintre cercetătorii literaturii populare din republica noastră un loc de seamă îi revine reputatului folclorist Efim Junghietu (18.X.1939 – 5.1.1993). Născut în satul Petreşti, raionul Ungheni, absolvent al şcolii medii în 1958 şi al Universităţii de Stat, în 1963, este repartizat la lucru la Sectorul de Folclor al Institutului de Limbă şi Literatură al Academiei de Ştiinţe din Moldova. Plin de energie şi dorinţă de afirmare, se dedă în întregime muncii. În 1964, îl vedem coalcătuitor al culegerii „Vorbe cu tâlc. Proverbe şi zicători”.

Urmează apoi altele, alcătuite numai de el: „Cine joacă şi nu strigă” (1966), „Doine şi cântece” (1968), „Hai să cimilim” (1972). Adunând timp de mai mulţi ani folclor moldovenesc din perioada celui de-al Doilea Război Mondial, în anul 1972 îl publică într-o carte aparte. În anul 1974, îşi susţine doctoratul, iar în 1975, pe baza tezei de doctor, publică monografia „Studiu asupra folclorului moldovenesc din perioada războiului 1941-1945”. Activitatea sa fructuoasă continuă cu trei volume din seria „Creaţia populară moldovenească”: „Cântece populare de dragoste” (1977), „Strigături, amintiri şi scrisori versificate” (în colaborare, 1978), „Proverbe şi zicători” (1981). Concomitent, participă activ la pregătirea şi editarea a şapte culegeri de folclor dintr-o inspirată serie zonală: „Folclor din părţile codrilor” (1973), „Folclor din Bugeac” (1982), „Folclor din nordul Moldovei” (1983), „Folclor din stepa Bălţilor” (1986), „Folclor din câmpia Sorocii” (1989), „Folclor din ţara fagilor” (1993), „Cât îi Maramureşul…” (1993, toate în colaborare). Alte trei cărţi ale etnologului sunt cele din seria „Mărgăritare”: „Cine-a zis doinu-doina. Doine şi cântece lirice” (1981), „Apele mici fac râurile mari. Proverbe şi zicători” (1984) şi „Aşa joacă pe la noi. Strigături” (1985).

Un merit enorm al savantului este culegerea timp de trei decenii, pregătirea exemplară a unui imens material etnofolcloric din nenumărate localităţi ale republicii, precum şi din multe sate din nordul Bucovinei, Transcarpatia, din alte regiuni din Ucraina, Caucazul de Nord (Federaţia Rusă) ş.a. şi depozitarea lui cu grijă în Arhiva Ştiinţifică Centrală a AŞM.

În afară de aceasta, cercetătorul a luat parte la alcătuirea a două „Crestomaţii de folclor moldovenesc” (1966 şi 1989), a publicat culegerea „Desluşiri. Articole despre folclor” (1989), cartea „Folclor păstoresc” (în colaborare, 1991), şi-a adus o importantă contribuţie la pregătirea şi editarea manualului „Creaţia populară (Curs teoretic de folclor românesc din Basarabia, Transnistria şi Bucovina”, 1991) ş.a. A tradus şi publicat din folclorul altor popoare. În total, E. Junghietu este autor, alcătuitor sau coalcătuitor a 38 de cărţi. Câteva dintre ele au fost reeditate. Pe lângă aceasta, harnicul folclorist a scris numeroase articole ştiinţifice şi de popularizare, publicându-le în culegeri, reviste de specialitate, ziare ş.a.

A participat cu referate şi comunicări la diferite conferinţe şi simpozioane ştiinţifice de la noi şi din afară. A avut frecvent luări de cuvânt pe diferite probleme de cultură populară la radio şi televiziune. Un merit enorm al savantului este culegerea timp de trei decenii, pregătirea exemplară, cu o acurateţe ieşită din comun a unui imens material etnofolcloric din nenumărate localităţi ale republicii, precum şi din multe sate din nordul Bucovinei, Transcarpatia, din alte regiuni din Ucraina, Caucazul de Nord (Federaţia Rusă) ş.a. şi depozitarea lui cu grijă în Arhiva Ştiinţifică Centrală a AŞM.

A fost un om simplu, de viaţă, de omenie, bun coleg, prieten, familist. Specialist de marcă, de o pregătire impecabilă, talentat, exigent, ordonat, conştiincios, consacrându-şi viaţa culegerii, editării, cercetării şi propagării bogatei noastre culturi populare, a muncit cu pasiune şi dăruire totală. A pus dragoste, inimă şi suflet în tot ce a făcut. A fost un intelectual şi un profesionist cum sunt puţini. Prin tot ceea ce a realizat în scurta sa viaţă, Efim Junghietu rămâne un exemplu de hărnicie, acurateţe, devotament profesiei, nobleţe, spirit gospodăresc ş.a. Dacă mai trăia, ne-ar fi bucurat cu încă multe lucrări de valoare.

Ion Buruiană