Editura „Arc” a scos antologia „A-Z.best” de Emilian Galaicu-Păun

Antologia de poezie „A-Z.best” de Emilian Galaicu-Păun, apărută de curând la Editura „Arc”, a fost lansată pe 6 decembrie la Librăria din Centru, cu participarea poetului Vasile Romanciuc, a criticilor literari Eugen Lungu și Lucia Țurcanu, a poetului Anatol Grosu, a altor confrați de condei și cititori.

După cum sugerează chiar titlul, volumul adună cele mai bune poezii ale lui Emilian Galaicu-Păun, selecția aparținându-i autorului. La cei 48 de ani ai săi, Emilian a decis să includă în antologie 48 de poeme, la care se adaugă un haiku, „Gravitație”, pe clapeta a doua. Pentru Galaicu-Păun, o antologie de autor înseamnă în primul rând „o reaşezare a unor poeme conform unei logici constructive, într-o anumită ordine – singura cu putinţă! – de „segment ADN”, care tinde spre perfecţiunea ultimă”. Altfel zis, „A-Z.best” este expresia-efigie a poeziei lui Emilian din ultimii 24 de ani (de la „Abece-Dor” la „Arme grăitoare”).

 

La întrebarea dacă regretă că anumite poeme nu au fost selectate pentru „A-Z.best” Emilian Galaicu-Păun ne-a răspuns: „M-a emoţionat până la lacrimi regretul lui Vasile Romanciuc, exprimat public la lansarea de joi că nu am inclus în „A-Z.best” poemul „Carte nu ştié, ce numai iscălitura învăţase de o făcé” (reluat în fiece volum, de la „Gesturi” încoace, până şi-a găsit locul „de veci” în romanul „Ţesut viu. 10 x 10”).

 

Se poate o mai mare recunoaştere decât aceasta?! Faptul că un text „străluceşte prin absenţă” constituie proba supremă de vitalitate a acestuia. În acest sens, am lăsat pe dinafara cărţii mai multe titluri zise „antologice” (în sensul în care au tot migrat din antologie în antologie, de la cea în zece volume a lui Laurenţiu Ulici, la Panorama lui Marin Mincu, fără a le uita pe cele apărute în străinătate). Să vedem dacă vor fi „revendicate” de cititori”.

I.N.