Mamă a nouă copii: e uşor să fii mamă!

Jana Ciobanu şi fiica Nina.

Jana Ciobanu şi fiica Nina.

Jana Ciobanu, „românca” de la Todireşti, Anenii Noi, le urează femeilor la mulţi ani, „ca să poată să-şi crească copiii”

Lumea din sat obişnuieşte să-i spună „românca”. Mama ei s-a născut şi a locuit în com. Trifeşti, judeţul Iaşi. S-a căsătorit şi s-a mutat la Todireşti, Anenii Noi, la începutul lui 1939. Aici a văzut lumina zilei Jana Ciobanu, cea care a adus pe lume opt copii şi, după toate naşterile, a mai adoptat un copil de la un internat din Chişinău. Are 82 de ani. În pofida tuturor greutăţilor pe care le-a înfruntat, este de părerea că „e uşor să fii mamă, fără mamă e greu”.

A rămas fără mamă pe când era doar un prunc de şase luni. Tatăl ei s-a recăsătorit şi au mai venit pe lume încă cinci fraţi. „La opt ani, eram deja călare pe cal, trăgeam brazda. Eram firavă, însă munceam din greu, n-am avut o copilărie uşoară”, îşi aminteşte femeia.

La vârsta de 16 ani, obosită să-i tot dădăcească pe fraţii şi surorile mai mici, a decis să se căsătorească, să aibă şi ea un ungheraş al ei. A făcut cunoştinţă cu viitorul soţ la joc, într-un sat vecin. La cererea în căsătorie a acestuia, a răspuns afirmativ, dar mai mult din dorinţa de a pleca de acasă.

Cu timpul însă, precizează femeia, a apărut şi dragostea. „Prima oară când eram însărcinată, soţul a intrat pe lanul colhozului să-mi aducă un harbuz. Ce-a fost, cum a fost, nu ştiu, dar a fost prins şi a ajuns pe banca acuzaţilor. I-au dat ani grei de închisoare, dar a stat doar trei. Am născut primul copil – un băiat. Într-o toamnă, i-au dat drumul acasă, dar, la scurt timp, a fost recrutat în armată. Când s-a dus, am rămas însărcinată cu cel de-al doilea copil, cu Nina. Nici de această dată soţul n-a fost alături când am născut”, spune femeia.

S-a ataşat de un copil orfan

Pe rând, începe să numere pe degete, când, în ce an şi după cine au apărut pe lume ceilalţi copii. Le încurcă anii, prenumele, se jenează. „După Nina a venit pe lume Maria. Peste doi ani, am născut încă doi gemeni, pe Profir şi Trofim. Când aceştia au împlinit un an şi jumătate, a apărut Ana. Când a împlinit Ana doi ani, îmi pare că a venit Veaceslav. După Veaceslav s-a născut Victor”, spune femeia.

Nu-i era uşor cu atâţia copii. Autorităţile satului au îndrumat-o să-i plaseze pe trei dintre ei la Şcoala-internat nr. 1 din Chişinău. „Îi duceam duminică seara şi îi luam sâmbăta acasă”, îşi aminteşte fiica mai mare Nina, cea care în mare parte împărţea cu mama povara creşterii fraţilor mai mici.

La Şcoala-internat, copiii au făcut cunoştinţă cu un băieţel orfan, Gheorghe. „Acesta s-a lipit de ei mititelul. Aveau vreo şapte ani. Sâmbăta îl luau şi pe el acasă. Mama-soacră era nemulţumită, spunea că şi aşa sunt mulţi copii. Îl duceam pe băieţel la şcoală, dar, la scurt timp, fugea şi venea înapoi, nepieptănat şi pletos. A început să-mi zică mamă şi am început să-i port de grijă ca la ai mei. După ce a terminat şcoala, i-am făcut o masă de petrecere în armată. Iar după armată s-a întors tot la noi. A găsit o fată din sat şi trăiesc acum în linişte şi pace”, se mândreşte mătuşa Jana.

„Azi e mai uşor să fii mamă”

Regretă că nu a avut posibilităţi să le ofere studii superioare măcar la o parte din copii. Soţul a decedat cu trei decenii în urmă. Majoritatea copiilor au absolvit şcoli profesionale, au familii şi sunt la casele lor. Cineva lucrează în construcţii, alţii – tâmplari, şoferi, vânzătoare. Doar unul dintre cei nouă copii a plecat la muncă peste hotare. „Vremurile de acum sunt bune pentru cei care pot munci, noi însă am muncit o viaţă şi tot nimic nu avem, pensia îţi ajunge ca să nu mori de foame”, mai spune pensionara.

Ne interesăm când i se pare că a fost mai greu să fii mamă, atunci ori acum? Ne răspunde ferm: „E mai uşor acum să fii mamă, creşti un copil, nu lucrezi pământul, poţi să faci şi mai mulţi nu doar unul, doi. Nu speli scutece. Noi lucram în colhoz ca să-i creştem, la tutun, trăgeam sapa, eram mereu ocupaţi, cei mai mari rămâneau acasă şi aveau grijă de cei mai mici. Se creşteau unii pe alţii. N-am prins de veste când au crescut mari, de parcă nici nu i-am crescut eu. Am 82 de ani, dar ţin că încă nu sunt bătrână tare, nici nu ştiu în ce parte e inima. Am fost şi la medic şi i-am spus că nu mă doare nimic, doctore, nici inima, nici ficatul, de parcă nici nu le-aş avea. O mamă, pe cât mai mulţi copii are, pe atât e mai sănătoasă”, conchide femeia.

„Cei de sus, să mă audă!”

Îi place sărbătoarea dedicată femeilor, 8 martie. O marchează cu toată pompa. E o zi în care toţi copiii şi nepoţii care sunt în sat se adună în casa bunicii. „Îi aştept, dacă unul dintre ei nu vine în ospeţie câteva zile la rând, încep să mă îngrijorez. Trebuie să mă asigur că toţi sunt sănătoşi. Bunica şi bunica bunicii mele aveau câte 12–16 copii. Una dintre nurorile mele are un singur copil. I-am dojenit, aţi făcut o casă atât de mare, dar aveţi doar un singur copil. O femeie se simte împlinită fiind mamă”, spune bătrâna.

La despărţire ţine să le ureze prin intermediul ziarului tuturor mamelor sănătate, „ca să poată să-şi crească copiii”. „Celor de la putere să le ajungă minte să pună capăt buclucului acesta, să deschidă locuri de muncă ca oamenii să poată munci acasă. Ce putere are bărbatul nu are femeia, iar ce poate femeia nu poate bărbatul, trebuie să fie uniţi, nu separaţi fiind pe la munci peste hotare. Cei de sus să mă audă!”, spune agasat, după care îşi sprijină cotul de balustrada pridvorului, pozând pentru gazetă.

The following two tabs change content below.