„E toamnă iar în calendar”

… şi din adâncul ei misterios, încă nedescoperit de noi până la capăt, se aude melodia fermecată a valsului de toamnă. O melodie duioasă şi gingaşă având ca dansatori multicolorele frunze ce se desprind din copaci la auzul primei adieri de vânt, orchestra simfonică a toamnei.

Cavalerii frunzelor sunt cuvintele rostite de vocile mlădioase şi duioase ale neobosiţilor dascăli care ştiu să picteze cu grijă în culori vii sufletele copiilor asemenea culorilor vii ale toamnei.

V-aţi întrebat vreodată, dragi cititori, dacă cuvintele obosesc într-un asemenea dans? Măria Sa Profesorul nu oboseşte niciodată, deoarece dragostea pentru copii, blândeţea din ochi şi căldura sufletului sunt principalele note muzicale ale acestui vals.

Dragostea profesorului pentru copii bate la poarta sufletului oricărui copil asemenea unui freamăt al codrilor seculari. Oare poţi să-l înveţi pe copil să rotunjească frumos literele alfabetului matern, să aleagă culorile cele mai potrivite pentru a picta chipul mamei? Să fie prieten cu codrul şi să ştie că venim din „Munţii Latiniei” fără dragoste? Acest sentiment dumnezeiesc domină sufletul Dvs., stimaţi dascăli.

Dragostea se împleteşte cu blândeţea din ochi şi căldura

din sufletul profesorului. Blândeţea ochilor care este de multe ori însoţită de multitudinile griji pentru a face o lecţie reuşită, de neliniştea pentru destinul copiilor, nu Vă fac mai neputincioşi, ci, din contra, Vă înfrumuseţează, înnobilează chipul şi mai mult.

Nu e timp pentru oboseală când frumosul din sufletul Dvs. îl dăruiţi zilnic copiilor. În ochii lor aprindeţi lumina sublimului şi îi vedeţi peste ani oameni bine înrădăcinaţi în străbunul pământ. Cum să obosiţi când depuneţi toată străduinţa la predarea lecţiilor ca, la sfârşit, să auziţi un „Da” ferm, răspuns la întrebarea: „ Aţi înţeles tema?”.

De multe ori citeşti în ochii Dvs. grija pentru foştii elevi, încercând să ştiţi cum şi-au croit drumul vieţii după despărţirea de şcoală. Şi iarăşi locul oboselii din ochi este înlocuit de un licăr de lumină: fiecare şi-a găsit locul lui în viaţă.

Căldura din sufletul profesorului este capabilă să înflorească liliacul în toiul iernii, să transforme ziua posomorâtă în sărbătoare, să topească toate nedumeririle din sufletul copiilor ca mai apoi acestea să se transforme în speranţe. În spatele acestora trăieşte grija pentru familie, pentru copiii proprii care, de multe ori, este secundară în viaţa Dvs., punând preţ de cele mai multe ori pe destinul şcolii, al vocaţiei cu care v-a încununat Dumnezeu.

De mai bine de 90 de ani, de la prima apariţie a şcolii primare în satul Tătăreşti, din pereţii şcolii şi-au luat zborul în lumea mare copiii satului, fiind îndrumaţi ani la rând de profesori atât de simpli şi de o cumsecădenie uimitoare.

În aceste zile de toamnă, pe frunzele multicolore este pictat chipul Dvs., bunii mei colegi. Aceşti fluturaşi de toamnă planează uşor în vânt profilând chipul celor care sunt la odihna binemeritată şi a celor dascăli care au plecat în lumea celor drepţi.

Aţi fost şi sunteţi cei care nu v-au speriat niciodată greutăţile vieţii, aţi acceptat noile schimbări, aţi ales lupta cu greutăţile vieţii ca mai apoi să vă bucuraţi de victorie, de realizările foştilor Dvs. elevi. Fie ca această zi, a Dvs., să vă lumineze chipul şi sufletul. La mulţi ani, dragi dascăli, la mulţi ani, dragi colegi!

Victoria Ghiaur,
profesoară de limba şi literatura română,
Gimnaziul Tătăreşti, Străşeni

The following two tabs change content below.