E lege: Poluatorul plătește!

Ministrul Mediului, Gheorghe Șalaru: „Am moștenit de la fosta guvernare un haos. Hai, Moldova, să facem curățenie!”

 

Milioane de euro încă urmează să fie investite în R. Moldova pentru protecția mediului. SUA, Japonia, Italia, Spania, România ş.a. ajută R. Moldova să fie mai curată. De ce străinii sunt dispuşi să cheltuie sume impunătoare de bani pentru gunoiul R. Moldova ne spune ministrul Mediului al R. Moldova, Gheorghe Șalaru.

 

În fiecare duminică, soția îi încarcă geanta cu borcănașe cu diferite bunătăți – „Ca pe timpurile studenției”, zâmbește ministrul Mediului – și îl petrece până la poarta casei din Cimișlia, unde locuiește familia Șalaru. La Chișinău stă într-un hotel, de când a fost numit în funcția de ministru, acesta i-a devenit casă. „Nu pot să spun că sunt tare fericit, pentru că locuiesc în hotel, departe de copii și soție, dar mă bucur de susținerea lor”, spune ministrul.

 

Deși are în subordine sute de angajați, ministrul susține că nu îi este dificil să gestioneze activitatea acestora, îl ajută experiența de director de școală. A fost director al unei şcoli în care își făceau studiile peste 1600 de elevi. Această experienţă, potrivit ministrului, ar avea ceva comun cu cea de ministru. „Îmi amintesc prima zi la minister. Aveam emoții deosebite și mă gândeam ce am făcut? De ce aş accepta? Desigur, funcția mi-a propus-o partidul (PL). A fost o discuție care m-a făcut să accept provocarea, pentru că sunt o persoană pricepută. A fost și este foarte greu, deoarece sunt foarte multe probleme care ne-au rămas ca moștenire de la fosta guvernare, care, timp de opt ani, nu a făcut nimic. Acum însă se dau drept mari experți. Mă întrebați de ce nu este finalizată legea deșeurilor? Pentru că politicul se amestecă foarte mult”, susţine Gheorghe Șalaru.

 

Dar să revenim la întrebări:

 

–      Ce facem cu fântânile poluate?

 

Într-adevăr, mai mult de 50% din populaţia rurală nu are acces durabil la apă potabilă, adică, aceşti cetăţeni continuă să utilizeze fântâni mâlite, care, în mare parte, sunt poluate. Conform legislaţiei în vigoare, administraţia locală este obligată să găsescă modalitatea de a curăţi şi a amenaja aceste fântâni. Cum? Există centrul de medicină preventivă care livrează aceste servicii. Gratuit? Bineînţeles că nu. În bugetul local trebuie (!) să fie prevăzuţi aceşti bani.

 

–      Până la sfârşitul acestui an, în Republica Moldova ar putea fi creat un fond de solidaritate pentru reparaţia apeductelor. Banii vor fi colectaţi de la fiecare consumator de apă potabilă, câte 1% din tariful pentru apă. Nu există pericolul că oamenii vor refuza să fie solidari?

 

În Franța deja există şi am spus că ar fi bine ca şi în R. Moldova să avem un astfel de fond de solidaritate. În 2011, din fondul de solidaritate al Franţei au fost livrate peste 40 de milioane euro în ţările africane. Sarcina mea a fost să găsesc soluţia ca acest fond de solidaritate să fie îndreptat şi spre R. Moldova. Dacă cetăţeanul francez este de acord ca un procent din tariful pe care el îl achită să meargă în ajutorarea R. Moldova, de ce să nu o facă și cetățenii noștri? Aprovizionarea cu apă potabilă este un drept al omului și trebuie (!) să fie prevăzut în constituție.

 

–      Cine împarte amenzile?

Nu mai avem poliţie ecologică, avem Inspectoratul de Stat în Ecologie. De exemplu, persoana care depozitează gunoiul în stradă poate fi amendată cu până la 400 de lei, pentru agenţii economici amenzile sunt mai impunătoare. În 2011, acestea au constituit 3 milioane de lei, bani care au mers în Fondul Ecologic de Stat. Sunt foarte multe asemenea cazuri, dar avem cel mult patru inspectori ecologişti în întreg raionul care poate avea până la 100 de mii de locuitori. Desigur că nu putem să avem la fiecare colţ de stradă câte un inspector şi, de aceea, fiecare cetățean în parte trebuie (!) să-și asume responsabilitatea. Este şi convenţia Aarhus care prevede că publicul poate participa la luarea deciziilor în domeniul protecției mediului, dar pentru aceasta trebuie (!) să fie informat.

 

–      Vorbim despre importanța populației în luarea deciziilor, ce facem cu locuitorii din Țânțăreni care spun ferm că nu mai vor să aibă în vecinătate poligonul unde sunt aduse zilnic, din Chișinău, câteva tone de deșeuri?

 

Haideţi să punem punctele pe „i”. Fabrica de prelucrare a deşeurilor şi depozitul de la Țânţăreni este problema ce ţine de autorităţile publice locale, primăria Ţânţăreni şi primăria Chişinău. Vreau să reiterez că gunoiştea de la Ţânţăreni este una din cele mai amenajate şi moderne gunoişti din R. Moldova. Nu avem date de la medicina preventivă şi Ministerul Sănătăţii care ar confirma că în regiunea satului Ţânţăreni numărul de îmbolnăviri și procentul morbidităţii este unul mai mare decât în alte zone ale R. Moldova. Şi locuitorii din Ţânţăreni produc deşeuri. Întrebarea mea este: „Unde le duc?”. Autorităţile de la Chişinău şi cele de la Ţânţăreni trebuie (!) să se aşeze la masa de tratative şi să găsească soluţii.

 

–      Când la Țânțăreni va fi construită uzina de reciclare prin ardere a deșeurilor?

E problema autorităţilor publice locale. Eu nu văd de ce să mă împotrivesc.

 

–      Aţi spus că nu veţi permite modificarea legislaţiei în vederea admiterii importului diferitor tipuri de deşeuri. Se vehiculează că în R. Moldova vor fi aduse deşeuri din Râbniţa, ce atitudine veţi lua în acest sens?

 

Conform legislaţiei, în R. Moldova nu se importă deşeuri. Altceva este dacă vrem să le aducem din Râbniţa, or aceasta este parte a R. Moldova, e la fel cum le ducem de la Chişinău la Ţânţăreni.

 

–      Cum soluționăm problema cu deșeurile?

 

Important este să știm că poluatorul plăteşte. Trebuie (!) să elaborăm sisteme de colectare a deșeurilor… ca pe timpurile Uniunii Sovietice. Ai cumpărat o sticlă de bere, dacă ai întors sticla, ai primit o sumă de bani. Acum, acestea sunt colectate, dar nu există un sistem care trebuie (!) să fie şi la sticle, şi la anvelope etc. Pe moment, se lucrează asupra elaborării acestor sisteme.

 

–      Legea privind deşeurile, aprobată în 1997, nu mai corespunde cerinţelor actuale. Ați declarat că o altă lege în acest sens este pe ultima sută de metri, când va fi prezentată spre aprobare?

 

Legea trebuie modificată. Pe lângă anvelope sunt și deșeuri mult mai periculoase, cum ar fi substanțele chimice sau deșeurile din spitalele noastre. Ele ar trebui incinerate, există instalații speciale. Noi nu le avem. De cele mai multe ori, unele din aceste deșeuri sunt arse, deși acest lucru e interzis. Unde? Pot fi arse și pe teritoriul unei gunoiști. Asta este situația. E o moștenire pe care am fost nevoiți să o preluăm. Dar noua lege este aproape gata. Vorbim despre anul 2012. Însă avem nevoie de instalații serioase, ceea ce presupune investiții serioase. Tot ce ține de protecția mediului costă.

 

–      Există pe piață moldovenească produse alimentare modificate genetic?

 

Nu ar trebui să fie, dar ele sunt. Ce facem? Le consumăm. Iarăși este un capitol la care trebuie să lucrăm foarte mult.

 

–      Avem deșeuri peste tot, până și în spațiile destinate turismului. Ați încercat să colaborați cu agențiile de turism?

 

Nu pot să mă laud de o colaborare sau proiecte comune cu agențiile de turism, dar recunosc că această idee este foarte interesantă și trebuie să găsim soluții împreună. Cetățenii străini trebuie (!) să plece din R. Moldova cu gândul că vor reveni, deoarece au găsit aici și ospitalitate, și priveliști pitorești.

 

–      De ce străinii investesc milioane pentru protecția mediului din R. Moldova?

Întrebarea este deocheată. Planeta este mică. Toate râuleţele şi râpele noastre curg în Prut şi Nistru, care, până la urmă, curg în Dunăre şi Marea Neagră, iar de aici în Oceanul Planetar. Recent, dacă aţi observat, am avut o ploaie murdară, după ploaie maşinile erau murdare de nisip. De unde era acesta? Din Africa.

 

Pe parcursul interviului ministrul Mediului, Gheorghe Șalaru, a spus de mai multe ori „trebuie” (!) și a promis că, până la finele anului 2012, vom resimți anumite schimbări în ceea ce privește protecția mediului. „Oamenii trebuie să se preocupe de curățenia mediului la fel cum se preocupă de curățenia sufletului. Important e să nu o facă doar înainte de Paști. Noi avem foarte multe sărbători. Hai, Moldova, să facem curat înainte de fiecare sărbătoare, dar și mai importat este să păstrăm curățenia”, ne îndeamnă ministrul Mediului, Gheorghe Șalaru.

Domnul ministru, trebuie!

Deși se preocupă de protecția mediului la nivel de țară, ministrul Mediului recunoaște că apa din fântâna care este la câțiva metri de casa lui din Cimișlia nu este potabilă, iar gunoiștea din localitate este citez „prost amenajată”. Dar se poate mândri cu o piscină de vară care… „dacă aş putea să vorbesc în limba protecţiei mediului ar însemna reducerea emisiilor gazelor cu efect de seră, deoarece apa se încălzeşte de la soare”, spune ministrul Mediului, Gheorghe Şalaru.