E la nave va…

adrian cibotaru1

Se pare că cele mai importante evenimente politice din acest an pentru Republica Moldova s-au desfășurat săptămâna trecută: vizita vicepremierului rus, Dmitri Rogozin, la Chișinău (5 iulie) și Summitul NATO de la Varșovia (8-9 iulie). Nici alegerile prezidențiale și niciuna dintre năzdrăvăniile pe care le-au făcut și pe care urmează să le mai facă guvernanții noștri (de la condamnarea fără probatoriu real a lui Filat și recentele presiuni asupra jurnaliștilor până la Dumnezeu mai știe ce!) nu vor avea aceeași greutate și nu ne vor influența atât de mult viitorul ca aceste întruniri oficiale.

Ceea ce se întâmplă în interiorul acestei țări nu poate fi numit politică internă, pentru aceasta există alți termeni, din jargonul pușcăriașilor ruși. Adevărata noastră politică, atât cât este, se face peste hotarele țării. Chiar și acolo unde, aparent, ne implicăm, trimițând sau primind delegații, jucăm rol de decor: RM se mișcă, înainte sau înapoi, în funcție de cum bat valurile. Suntem un vas în derivă, iar când pe scara Beaufort e zero absolut, ne oprim locului.

Să nu ne închipuim, prin urmare, că am avut un cuvânt greu de spus la întâlnirea cu Rogozin. Care vine într-un moment dificil pentru Kremlin: pe de o parte, UE a prelungit sancțiunile, iar NATO și-a consolidat prezența militară în Răsăritul Europei; pe de altă parte, avanpostul din Transnistria, dependent financiar de Federația Rusă, trece printr-o criză economică de proporții, agravată de luptele intestine dintre puterile legislativă și executivă locale.

Până recent, Rogozin și alți demnitari ruși preferau să meargă doar la Tiraspol, de unde ne făceau din deget și ne vorbeau despre “Kuzkina mati”. Acum însă vicepremierul moscovit a binevoit să-și arunce giubeaua în brațele lacheilor de la Chișinău. Deși pretextul vizitei e cât se poate de firesc – reluarea negocierilor în format 5+2 și relansarea relațiilor comerciale –, bănuiesc că s-a discutat și despre altceva. Mai exact, nu s-a discutat, căci discuția presupune interlocutor. Cred că Dmitri Olegovici a ținut să transmită personal mesajul Kremlinului pentru Moldova în noul context geopolitic creat după înghețarea conflictului din Ucraina, perpetuarea sancțiunilor, incertitudinea generată de Brexit, amplasarea de scuturi antibalistice și de trupe internaționale sub drapel NATO inclusiv la hotarele țării noastre.

Greu de spus care este acest mesaj, dar cu siguranță că nu e unul ce ne avantajează. Moscova e obligată să-și păstreze pozițiile în Transnistria, mai ales după eșuarea ultimei iluzii iredentiste (proiectul “Novorossia”) și după reducerea drastică a ajutorului financiar și umanitar acordat regiunii. Indiferent de ce au auzit oficialii moldoveni la întâlnirea cu Rogozin, aceștia trebuie să înțeleagă un singur lucru: Rusia este gata să plătească orice preț pentru (cel puțin) conservarea statu quo-ului transnistrean.

Sunt conștient că guvernanților noștri nu le este ușor să se concentreze asupra unor chestiuni pe cât de complicate, pe atât de futile precum politica Rusiei în sud-estul Europei. Mai ales acum, în plin sezon estival, care le promite atâtea refugii de vis înaintea stresantului scrutin prezidențial din toamnă. Cu toate acestea, îi rugăm să o facă. Pentru a putea vira în direcția salvatoare măcar în ceasul al doisprezecelea.

Un vas fără cârmă și ancoră, precum Republica Moldova, nu e manevrat de mateloți, ci de ocean. Situație cu atât mai gravă cu cât mateloții noștri, în loc să stea la motoare și să repare ce mai poate fi reparat, se declară pasageri de lux și se retrag în sălile de dans

The following two tabs change content below.
Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Ultimele articole de Adrian Ciubotaru (vezi toate)