“E altă lumină în ochii oamenilor, la Chişinău”

Interviu cu Cristian Tabără, director al Departamentului Film din cadrul Direcţiei Programe a Televiziunii Publice din România, membru al juriului la festivalul Cronograf-2010

– Stimate dle Cristian Tabără, care a fost nivelul ediţiei a VIII-a a Festivalului de Film Documentar Cronograf din Chişinău?

E un nivel bun. Unele producţii le-am mai prins şi în altă jurizare, la festivaluri de filme documentare din Sibiu, Timişoara şi prin alte părţi, aşa că mi-am dat seama de la bun început că nivelul va fi ridicat şi aici, la Cronograf. Au fost şi surprize plăcute, şi neplăcute, ca peste tot. Surprizele neplăcute au venit din partea unor producători care au avut subiecte generoase şi le-au ratat: titlul părea promiţător, subiectul părea promiţător, totuşi rateurile au fost răsunătoare. Un astfel de film, din punctul meu de vedere, este „Noile Samaritence” din Israel, cred eu că merita o realizare mai bună. Surpriză plăcută a fost pentru mine, ca să vedeţi, un film tot din Israel, „În pas de dans cu Alfonso”, autorul Barak Heymann a abordat un subiect extrem de delicat, unul despre oameni în etate, care merge împotriva curentului ce e orientat mai mult spre tineri. Regizorul a reuşit să facă, dintr-un subiect cu oameni bătrâni care dansează, o producţie de calitate. Anume acest film a câştigat Marele Premiu, iar motivaţia juriului este că în lumea contemporană, orientată cu preponderenţă spre generaţia tânără, există oameni bătrâni care prin ceea ce fac, prin dans şi muzică, reuşesc să învingă timpul.

– Aţi mai fost la Chişinău?

Este a doua oară când vin la Chişinău, prima dată am fost cu şapte ani în urmă. Schimbările sunt mari şi progresele sunt evidente, chiar dacă ştiu că pentru localnici lucrurile nu arată aşa. Ceea ce văd într-adevăr, e altă lumină în ochii oamenilor, ceea ce contează enorm. E altă deschidere, o atmosferă mult mai degajată, mai liberă. Observ că şi presa a înflorit, la ediţia curentă a Cronograf-ului au venit foarte mulţi ziarişti şi televiziuni. Sunt semne bune.

– Ce fel de public vine la film documentar? De ce au nevoie spectatorii de documentar?

După cum ne uităm şi în jur, în cinematograful Odeon, majoritatea celor din sală sunt oameni tineri şi persoane specializate în domeniul cinematografiei. Nevoia de film documentar este importantă şi uriaşă de fapt, pentru că spectatorul are posibilitatea să cunoască aspecte ale vieţii reale din diferite spaţii şi să compare filmul pentru televiziune cu reportajul şi cu filmul de ficţiune. În filmul documentar avem de-a face efectiv cu imaginea realităţii, neafectată de imaginar, nealterată de abordări stilistice, cinematografice excesive sau reportericeşti.

– Am văzut foarte multă suferinţă în filmele din programul Cronograf-ului, aduse de pe diferite continente.

Da, dar nu numai siferinţă a fost în producţiile din festival. Sigur, autorii atacă subiecte grave, am văzut filme care au avut relevanţă în ceea ce priveşte problemele Basarabiei şi desprinderea ei de un regim dur care a provocat şi mai provoacă destule suferinţe, dar am urmărit şi filme neaşteptat de luminoase, revigorante, pline de entuziasm, precum e „Arhitectura corpului” din Brazilia sau „În pas de dans cu Alfonso” din Israel. Deci, practic, au fost filme de toate felurile.

– Filmul documentar va câştiga teren printre spectatori, în perspectivă?

Greu, dar cred că va câştiga. Pentru că la un moment dat publicul se va sătura de abordările scurte ale ştirilor sau numai de o privire de tip reportaj. Spectatorul va avea nevoie de documentar fiindcă e un pic mai aproape de cinematografie şi mai aprofundat şi pe alte aspecte decât pe informaţia pură şi pe interpretarea ei.

– Ce părere aveţi despre prezenţa filmului românesc în festival?

A fost o prezenţă destul de subţire. Producătorii şi realizatorii filmelor documentare din România nu se înscriu la acest festival şi e păcat. Cronograf-ul are deja o faimă, de vreme ce vin filme de pe toate continentele. Ar fi cazul să vină mai multe şi din România.

– Cât de complicată sau uşoară a fost jurizarea la această ediţie a Cronograf-ului?

Aproape toate filmele au fost de luat în seamă, de aceea lucrul juriului a fost foarte dificil. Dintre criteriile mele de apreciere pun pe prim-plan imaginea, sunetul, montajul, autenticul subiectului şi o documentare foarte bună. Cred că e un festival de valoare şi mă angajez personal să susţin pe toate căile tot ce înseamnă producţie de film în Republica Moldova. Noi, cei de la TVR, ne dorim o cunoaştere şi o apropiere consecventă, firească în următorii ani.

Interviu de Irina Nechit

The following two tabs change content below.
Irina Nechit

Irina Nechit

Irina Nechit

Ultimele articole de Irina Nechit (vezi toate)