„Dusu-m-am la Mojilău”

 

Punctul de trecere Otaci şi casa ţiganilor

Peste 8000 de persoane traversează zilnic punctul de trecere Otaci–Moghiliov Podolsk, majoritatea pe jos

„Mă duc la Mojilău, după zahăr”, ne spune o bătrână de vreo 70 de ani din Otaci care s-a pornit în Ucraina la cumpărături. Astfel, sute de locuitori din zona de frontieră îşi câştigă existenţa din comercializarea produselor cumpărate la preţ mai mic din Ucraina. Iar pentru că sunt restricţii la volumul de produse pe care pot să le aducă acasă, aceştia traversează de mai multe ori pe zi frontiera.

Leonid din Donduşeni, la punctul de trecere Otaci

La 8 dimineaţa, un grup de jurnalişti pornim spre punctul de trecere Otaci – Moghiliov Podolsk, acolo unde, potrivit reprezentanţilor EUBAM, ne aşteaptă mai multe surprize. Avem o cale lungă de parcurs, de la Chişinău până la destinaţie sunt 255 de km. Înainte de a ne porni, verificăm dacă avem actele necesare, doar cei din zona de frontieră pot trece graniţa cu buletinul, noi avem nevoie de paşaport. Nu reuşim bine să ieşim din oraş că un agent de patrulare opreşte microbuzul în care ne aflăm. „Ştiu despre operaţiunea voastră, ‘autobuzul’”, spune şoferul poliţistului.

După ce află că în vehicul sunt jurnalişti, omul legii ne lasă să mergem mai departe. În drum spre Otaci, vedem lanuri kilometrice de floarea-soarelui şi livezi de măr. Bogate pământuri mai avem, constată toţi cei aflaţi în microbuz.

Cu toate acestea, ajunşi la punctul de trecere Otaci, vedem zeci de persoane care aşteaptă cu mâinile în buzunare să le vină rândul, deşi au dreptul să ducă în Ucraina produse în valoare de până la 500 de euro.

Observăm că, spre deosebire de cei care încă nu au trecut graniţa, pe altă pistă pietonală amenajată la punctul de trecere, stau zeci de persoane care vin cu plinul de la Mojilău, aşa este numit de către localnici oraşul ucrainean Moghiliov Podolsk. Poliţiştii de frontieră ne spun că cetăţenii nu au dreptul să aibă asupra lor bunuri care depăşesc 200 de euro.

Vameşii ucraineni sunt de părere că un pliant nu poate substitui consultarea verbală a persoanelor care planifică să treacă graniţa

Localnicii au găsit ieşire şi din această situaţie. Traversează frontiera de mai multe ori pe zi. „Cumpăr produse de la Mojilău, căci sunt mai ieftine acolo, şi le vând la noi. Ce să fac dacă din pensia pe care o am nu pot să-mi cumpăr nici măcar lemne de foc? Dar vine iarna”, spune supărat un bătrânel.

Cu „fluturaşii” vor să lupte împotriva corupţiei

Ajunşi la Moghiliov-Podolsk, grănicerii ucraineni, zâmbind ospitalier, ne conduc în sala în care urmează să fie o conferinţă de presă. Cele 29 de echipe de jurnalişti din diferite regiuni ale Ucrainei, care abia au reuşit să-şi facă loc în încăperea spaţioasă, dau importanţă evenimentului.

„Vă prezint pliantul care conţine toate regulile de traversare a frontierei moldo-ucrainene. E scris într-un limbaj accesibil şi tradus în patru limbi: engleză, ucraineană, moldovenească şi rusă”, ne comunică în engleză Ronan Goggin, ofițerul de comunicare din cadrul Misiunii EUBAM.

Traducătoarea se poticneşte pentru câteva clipe şi traduce cele spuse: „tradus… şi în limba de stat a R. Moldova”.

La eveniment sunt prezente şi reprezentate de la Ministerul Finanţelor al Ucrainei, care, după ce toată lumea şi-a rostit discursurile, se înarmează cu baloane albastre cu inscripţia EUBAM, pliante, şi pornesc să le împartă călătorilor.

Potrivit lui Goggin, cele 30 de mii de pliante, care au costat „vreo două-trei mii de euro”, urmează să fie distribuite de poliţiştii de frontieră şi vameşii de la toate punctele de trecere moldo-ucrainene.

La împărţit pliante

Acesta este sigur că prin intermediul pliantelor se vor curma actele de corupţie de la frontieră. Şeful Direcţiei Regionale Nord a Poliţiei de Frontieră, Veaceslav Babalici, consideră că cetăţenii care traversează hotarul se vor informa despre drepturile şi obligaţiile lor şi vor şti ce să-i răspundă vameşului sau poliţistului de frontieră care le va cere ceva ce nu este stipulat în regulile de trecere a frontierei.

„Dacă aş fi grănicer…”

„Ce voi face? Îl voi da cunoscuţilor. Am mai fost în Ucraina şi ştiu ce e permis şi ce nu. Când mă opresc vameşii şi mă întreabă dacă am ceva interzis… Cum să vă spun? Îi las să mă controleze şi ei văd că nu am nimic”, spune Leonid din Donduşeni, care tocmai a primit un pliant şi un balon albastru.

Nu se ştie în ce măsură se va realiza obiectivul. Cert este că, pe lângă obligaţiile lor de serviciu, vameşii şi poliţiştii de frontieră vor trebui să distribuie pliante. „Dacă aş fi grănicer, aş evalua dacă persoanele care trec graniţa au devenit mai informate după ce au primit pliantul”, le-ar mai da Goggin o sarcină controlorilor de la frontieră.

Bătrânica ce merge după zahăr la Mojilău este mai sceptică în privinţa „hârtiuţei” pe care a pus-o în geantă. „Da’ pentru ce să-mi trebuiască? Ştiţi de când baba se duce şi se întoarce de la Mojilău? Eu de-amu ştiu tăt! Poate celor care vin de mai departe sau celor care trec graniţa pentru prima dată le va prinde bine. Noi călătorim toată viaţa încolo şi înapoi. Altfel murim de foame. Las’ să facă hârtiuţe pentru contrabandişti”, spune bătrâna.

Nu putem trece cu vederea castelele înălţate în imediata apropiere a punctului de trecere. „Aici trăiesc ţiganii”, ne informează localnicii. Nu ne pot spune însă din ce bani şi-au ridicat romii asemenea case. Însă e sigur că mai toţi cei care locuiesc în zona de frontieră îşi asigură traiul din produsele cumpărate de la Movilău şi vândute la un preţ mai mare în Moldova.

Pe măsură ce ne îndepărtăm de zona de frontieră, casele devin tot mai modeste. Şi iarăşi trecem pe lângă lanurile de floarea-soarelui şi livezile de măr care abia aşteaptă să fie culese. Şi iarăşi suntem opriţi de agenţii poliţiei de patrulare, de această dată, de cei de la Edineţ. „A fugit un tâlhar”, ne spune omul legii. Acesta, imediat ce aude că suntem jurnalişti, fără să ne ofere mai multe detalii, ne urează „Drum bun!”.

Svetlana Panţa

 

The following two tabs change content below.