Duşman al poporului la vârsta de un an

DEPORTĂRI // „Soldatul, care l-a împuşcat pe tata în faţa noastră, ne-a căutat în Kurgan să-şi ceară iertare”

Alexei Cristal avea un an când a fost deportat împreună cu cei şapte fraţi şi surori ai săi. Mama a rămas singură după ce soţul i-a fost împuşcat în faţa lor, pentru că a încercat să ia unele haine mai groase la drum. După şapte ani, s-au întors înapoi şi au găsit mucegai, umezeală în casa părintească. Acum, la cei 64 de ani ai săi, resimte efectele drumului, îngheţurile pe care le-a suferit, deoarece a avut două infarcte şi se deplasează cu dificultate.

„Aveam un an când ne-au ridicat toată familia şi ne-au dus în Kurgan, tatăl meu a fost împuşcat şi a murit în drum spre spital”, povesteşte Alexei Cristal, de 64 de ani, care locuieşte acum în Chişinău. Acesta spune că nu ţine minte drumul spre Kurgan, avea doar un an, era la mama în braţe, care a rămas singură cu opt copii. „Eu eram cel mai mic din cei patru fraţi şi patru surori. Doi au murit şi acum suntem şase”, comunică bărbatul.

Împuşcat în faţa celor opt copii ai săi

Revenind la ziua de 6 iulie 1949, acesta spune ca tatăl lui a fost împuşcat, în faţa celor opt copii şi a soţiei, pentru că a încercat să ia unele haine mai groase. „În timp ce ne încărcau în căruţă, tata s-a îndreptat spre casă să ia nişte haine mai groase, pentru că ştiam că e frig acolo. Soldaţii care au venit să ne ia l-au avertizat de câteva ori, după care au împuşcat, crezând că un tată a opt copii va da bir cu fugiţii, lăsându-i de izbelişte”, îşi aminteşte acesta. „Mama spunea că militarul care mi-a omorât părintele ne-a căutat şi ne-a scris în Kurgan, cerându-şi iertare. Pe urmă am aflat că s-a sinucis”, oftează bărbatul. De ce a fost DEPORTAT (cuvântul-cheie). „Tata a dat la colhoz cele două oi, văcuţa pe care o avea şi cele două hectare de pământ. S-au găsit nişte ,,binevoitori” în sat care au spus că suntem bogaţi”, spune Cristal.

Scrisori din Moldova

Una din surorile mai mari, Lenuţa, a fost închisă, pentru că primea scrisori din Moldova. „Ea era frumoasă şi mulţi colegi de clasă îi scriau şi îi spuneau ce fac, ce se mai întâmplă în sat. Toată clasa citea scrisorile primite de la ea. Trei din băieţii care îi trimiteau răvaşe în Kurgan au fost arestaţi”, spune Alexei Cristal. Pe numele lor au fost intentate dosare penale pentru spionaj. Unul dintre aceşti tineri era acuzat că a fost spion englez, altul japonez, iar al treilea urma să stea zece ani în închisoare, dar a „scăpat”, pentru că era bolnav de tuberculoză, în stadiu terminal. Acesta a decedat peste câteva zile de la emiterea deciziei. Lenuţa, pentru fapta ei, a stat zece ani în închisoare şi a murit în 2002.

Membrii familiei Cristal s-au întors în Moldova în 1956 şi au locuit la un unchi. „Apoi ne-au dat o altă casă, pentru ca până la urmă să ne mutăm în casa unde ne-am născut. Până a ne da casa înapoi, mă duceam cu mâca (bunica – n.a.), ne aşezam pe prag şi ea îmi povestea de tinereţea ei”, îşi aminteşte bărbatul. Locuinţa lor a fost transformată la început în grădiniţă, iar apoi era folosită ca încăpere în care se altoia viţa-de-vie. „Era mizerie şi umezeală în casă, aşa că a trebuit să ne apucăm din nou să aducem locuinţa la starea de dinainte de a ne deporta”, comunică acesta.

Două infarcte

Din cei opt copii, au rămas în viaţă şase, unul dintre care se află în Federaţia Rusă şi are probleme de sănătate. „Nu mai aude şi nu mai poate vorbi. Am sunat recent şi mi-au spus că nu se ştie cât va mai fi în viaţă”, spune Cristal.

Bărbatul afirmă că nici el nu se simte bine. „Am avut două infarcte, iar după cel de-al doilea trebuia să am o intervenţie chirurgicală, dar n-am mai ajuns să o fac. Trebuia  să iau 500 de lei de la „Asociaţia deportaţilor”, unde cotizez cu 10 lei, dar când am ajuns mi-au spus că nu mă găsesc în computer şi au adăugat că trebuie să mă duc pe strada Eminescu nu ştiu unde. Unde să mă mai pornesc eu, când până am ajuns acolo am leşinat de două ori? Nu mai vreau nimic dacă trebuie să-mi dau sufletul până ajung la cei 500 de lei”, oftează greu bărbatul.

Operaţiunea ,,Iug”

Deportările din noaptea de 5 spre 6 iulie 1949 (operaţiune denumită conspirativ „Iug”) s-au făcut în urma Hotărârii Biroului Politic al CC al PC al URSS nr. 1290-467 cc din 6 aprilie 1949 „Cu privire la deportarea de pe teritoriul RSS Moldoveneşti a chiaburilor, foştilor moşieri, marilor comercianţi, complicilor ocupanţilor germani, persoanelor care au colaborat cu organele poliţiei germane şi româneşti, membrilor partidelor politice, gardiştilor albi, membrilor sectelor ilegale, cât şi a familiilor tuturor categoriilor enumerate mai sus”.

Conform documentelor de arhivă, la această operaţiune au participat 4496 de „lucrători operativi” ai Ministerului Securităţii de Stat al URSS, inclusiv aduşi din alte republici, 13.774 de ofiţeri şi soldaţi şi 4705 de activişti de partid din Moldova. Pentru asigurarea transportului intern a celor ce au fost ridicaţi au fost mobilizate 4069 de autovehicule, iar pentru transportarea basarabenilor în Siberia şi RSS Kazahă au fost pregătite 30 de eşaloane de tren, respectiv 1573 de vagoane de vite. În total, în acea zi, au fost deportate 11.293 de familii – 35.796 de persoane, din care 9864 bărbaţi, 14.033 femei şi 11.889 copii. Dintre aceştia, 7620 de familii au fost considerate „chiaburi”, iar celelalte au fost acuzate de „colaborare cu fasciştii”, de „apartenenţă la partidele burgheze româneşti sau la secte religioase ilegale”.

Marina LIŢA

The following two tabs change content below.
Marina Liţa

Marina Liţa

Marina Liţa

Ultimele articole de Marina Liţa (vezi toate)