Durere femeiască (1)

„Nu pleca, te rog, nu pleca! Chiar n-a mai rămas nimic din iubirea noastră?! Nu-ţi mai pasă deloc de copiii noştri?!”

o-SUSPICIOUS-WOMAN-facebookDespre ce i-a rezervat viitorul, Efimia ştia de la mama sa că nu e bine să te interesezi pe la vreo ghicitoare. Dar în ultimul an de şcoală, întâmplarea a făcut ca să ajungă împreună cu prietena sa, Galina, la un bătrân care citea în zodii. Bătrânul locuia în acelaşi sat cu bunicul Galinei. La un sfârşit de săptămână, Galina a luat-o pe Efimia în sat, la bunicul. Acolo au auzit despre profetul satului. Nu mai rămăsese mult până la ultimul examen de absolvire şi fetele au vrut să afle dacă vor deveni sau nu studente la universitate. Când i-au păşit pragul, bătrânul albit de ani le-a întrebat care este data, luna şi anul naşterii.

A deschis o carte veche, roasă pe la colţuri, şi a început să le citească povestea viitorului. Efimiei i-a spus că n-o să devină studentă nici în acel an, nici în cel care urma să vină, dar mult mai târziu. I-a mai spus că, în curând, se va căsători, că va avea doi copii, că n-o să ducă viaţă lungă cu soţul, că o să treacă printr-o judecată mare pe care o va câştiga şi, după aceasta, se va recăsători cu un bărbat pe potriva inimii cu care va trăi ca în poveste. Galinei i-a spus că va deveni studentă la universitate, că se va căsători reuşit mai târziu şi va avea patru copii.

Prorocirile bătrânului în funcţie de zodie

După ce au ieşit de la bătrân, fetele s-au întrebat: „Să fie oare adevărat ceea ce ne-a spus moşul?”. „Prostii. Nu se poate să le ştie el chiar pe toate”, a zis Galina râzând. Dar nu peste multă vreme aveau să constate că bătrânul nu a dat greş. Efimia n-a trecut concursul la admitere, iar Galina a devenit studentă. În toamna aceluiaşi an, Efimia s-a căsătorit şi a uitat pentru mulţi ani înainte de întâlnirea cu bătrânul. Frumoasă ca crinul, Efimia se plimba într-o zi prin parc. Atunci a zărit-o Igor şi a pus ochiul pe ea. Flăcăul îşi făcea studiile la colegiu şi locuia la o mătuşă care avea casa în aceeaşi mahala cu casa părinţilor Efimiei. În altă zi, avea să descopere că fata cu ochii sfioşi şi atât de frumoşi cum nu mai întâlnise până atunci locuieşte peste câteva case de cea a mătuşii. Atunci i-a şoptit ca într-o vrajă: „Eşti atât de fermecătoare!”. Şi domnişoara s-a aprins ca o mireasă, fulgerându-l cu privirea plină de duioşie. În scurt timp, s-au căsătorit. Părinţii miresei le-au făcut o nuntă ca în poveşti despre care a vorbit oraşul multă vreme după aceea. Nu erau tare bogaţi părinţii. Banii pentru nuntă le veniseră dintr-un joc de noroc. Tatăl Efimiei juca Sport Loto şi atunci când bifa numerele o făcea în norocul mezinei. (Eroina noastră mai are o soră).

Biletul era cu câştig de fiecare dată – o mie, două, cinci, zece. Aceşti bani erau puşi deoparte. Cu aceşti bani, cum vă spuneam, au făcut nunta de neuitat. Fotografia de la nuntă o arată pe Efimia fericită, stând veselă alături de mirele mândru că a putut să se însoare cu cea mai frumoasă blondă din oraş. Erau o pereche admirată de toată lumea. În toamna aceluiaşi an, 1979, au plecat la Oriol, unde Igor a fost trimis să facă şcoala de poliţie. După terminarea studiilor, s-au întors în R. Moldova. S-au stabilit într-un orăşel de la nordul republicii. Aici s-au bucurat de cele mai frumoase clipe din viaţă timp de zece ani. Aici li s-au născut copiii, aici s-au iubit pătimaş şi fierbinte. Păreau că n-o să se plictisească niciodată unul de celălalt. Petreceau mult timp împreună şi se simţeau fantastic.

A descoperit-o pe cea care îi ademenise soţul

Dar toate acestea s-au sfârşit într-o zi, din cauza unor neplăceri apărute la serviciu, Igor s-a văzut nevoit să depună cerere de demisie. Fericita familie s-a întors în oraşul natal. Lui Igor i s-a oferit un post de jurist la Direcţia gospodăriei locativ-comunale. Avea salariu bun, avea loc de trai şi, de bine ce-i era, a început a se da în chefuri cu prietenii, poate şi cu prietenele despre care soţia nu ştia. Nu venea cu nopţile sau venea pe la miezul nopţii acasă, motivând că a fost ocupat cu probleme de serviciu şi nevasta îl credea. Mult mai târziu, când a început să aducă tot mai puţini bani, când atracţia dintre ei se răcise, Efimia a bănuit că Igor s-a dat în dragoste cu alta. „Eu simţeam după felul cum se comporta că are pe cineva, dar nu eram convinsă şi nici nu voiam să mă gândesc la aşa ceva. Mă angajasem secretară la şcoala din apropiere şi îmi vedeam de serviciu şi copii. Într-o dimineaţă, când nu înnoptase acasă, am sunat la serviciu. El încă nu venise. O colegă de birou mi-a spus că, după lucru, a mers cu toată lumea acasă, dar nu s-a coborât la staţia unde trebuia să coboare, ci s-a dus mai departe”. Atunci Efimia a început investigaţiile. De la o bună cunoscută avea să afle cine e femeia, care i-a ademenit soţul şi locul în care amorezii se întâlnesc. S-a dus mai întâi la apartamentul din celălalt capăt al oraşului, unde locuia familia amantei. A bătut la uşă. I-au deschis doi copii minori, care i-au spus că tăticul lor e în deplasare, iar mama s-a dus de două zile nu ştiu unde. Era duminică dimineaţă. Efimia a luat un taxi şi a plecat la cealaltă adresă, unde fusese informată că se întâlnesc cei doi. I-a prins în flagrant.

Zile negre şi reci s-au abătut peste Efimia

Odată descoperit, adulterul a stârnit furtuni în ambele familii. Tatăl celor doi copii minori lucra la Ministerul Afacerilor Interne şi a făcut cât mai curând posibilă pronunţarea divorţului, lipsind-o apoi pe fosta lui soţie de drepturile de mamă. În plus, zile negre şi reci s-au abătut şi peste Efimia. Mama sa se îmbolnăvise grav, soţul nu mai aducea bani în casă, copiii crescuseră mari, trebuiau hrăniţi, încălţaţi, îmbrăcaţi. Femeia se întindea ca râma, încercând să facă faţă situaţiei. Lăsase lucrul de secretară şi se angajase în două schimburi la fabrica de conserve ca să poată câştiga mai mult. Şi când mama sa era pe moarte, iar băiatul termina şcoala şi dorea să intre la facultate, Igor a venit şi i-a spus: „Eu m-am îndrăgostit de femeia asta. Plec cu ea la Moscova”.

Ochii Efimiei s-au umplut de lacrimi: „Cum poţi să ne laşi acum când ne este atât de greu?! Nu ştii ce te aşteaptă. Să nu dea Domnul să ajungi zile în care vei vrea o cană de apă şi n-o să aibă cine să ţi-o dea”. Bărbatul n-a zis nimic şi a ieşit. „Aşteaptă”, striga ea când Igor a început să se îndepărteze şi a luat-o la fugă după el. Apoi s-a repezit la pieptul lui: „Nu pleca, te rog, nu pleca! Chiar n-a mai rămas nimic din iubirea noastră?! Nu-ţi mai pasă deloc de copiii noştri?! Gândeşte-te bine!” „Lasă-mă în pace! Nu mai vreau să te văd vreodată şi nu mă mai interesează nici copiii”, a zis tăios şi o desprinse de el cu un gest furios. S-a întors şi a plecat fără să se uite înapoi, lăsând-o pe soţie plângând în hohote.

The following two tabs change content below.