După nefericire vine mereu şi fericirea

Totul a început când mi-am împlinit mai multe dorinţe pe care mi le propusesem în câţiva ani; am absolvit facultatea şi mi-am găsit un post de muncă care îmi permitea să mă descurc singură în viaţă. Lucram în calitate de traducător la o firmă din capitală, iar micile colaborări pe care le aveam cu unele structuri de stat îmi permiteau să cunosc şi persoane din diverse domenii. Aşa l-am cunoscut pe acel care mi-a schimbat cursul vieţii, dar mai ales m-a dezechilibrat total.

Ne-am cunoscut întâmplător la o discotecă unde am mers cu prietenele mele de liceu. Discuţia a pornit după ce ne-am prezentat unul altuia fără a cocheta. După mai bine de o jumătate de oră, am înţeles că prietenele mele m-au lăsat să discut. Ne-am schimbat telefoanele şi am început să ne întâlnim prin cafenele, parcuri, uneori şi restaurante. Dragostea noastră a durat aproape un an. Nu ştiu cât ar fi putut să mai dureze dacă nu aflam că Andrian este căsătorit şi se simte fericit împeună cu familia.

Vestea m-a tulburat total şi nu-mi venea a crede. Nu am observat niciodată să îl sune vreo voce feminină sau să se grăbească când ne întâlneam. Am aflat de la un cunoscut care a făcut facultatea împreună cu el.

Avea o soţie inteligentă şi o fetiţă care îl aşteptau mereu cu nerăbdare după serviciu, atunci când mă plimbam cu el prin parc. Nu m-am gândit niciodată că poate fi căsătorit. Nici inel pe mână nu avea, dar nici nu l-am întrebat – aşa mi-a reproşat el atunci când i-am spus că am aflat că este căsătorit. Mi-a spus că mă iubeşte şi nu poate trăi o zi fără mine, iar de familie îl leagă doar fetiţa de trei anişori. Mi se rupea inima atunci când îmi imaginam că acasă îl aşteaptă un copilaş care are nevoie de tată.

Am crescut într-o familie unde educaţia şi bunele maniere au stat mereu în capul mesei şi, cu toată dragostea pe care o aveam faţă de acest om, i-am spus să plece, că nu vreau să-l mai văd niciodată în viaţă. Mama îmi spunea mereu că fericirea nu o poţi construi în viaţă pe nenorocirea altcuiva. Mi-a fost greu şi, mult timp, nu am putut ieşi din acea stare. În viaţa mea, am făcut lucruri care să-mi uşureze starea sufletească şi să mă ajute să trec cu bine peste tot. Mi-am schimbat serviciul de bază şi am început a privi cu alţi ochi oamenii. Naivitatea şi încrederea mare în oameni m-au prins în această situaţie.

Peste jumătate de an, am cunoscut un băiat care era cu doi ani mai mic ca mine. Am construit o relaţie frumoasă de când ieşim împreună. Am început să locuim împreună, iar peste un an ne vom căsători. Îl iubesc pe Mihai şi sunt fericită, ceea ce vă doresc şi vouă.

Olguţa din Chişinău

The following two tabs change content below.