Dumnezeu nu bate cu băţul

A murit în strigăte cumplite de durere. Când au pus-o în sicriu, chipul i s-a desfigurat cu totul şi a luat o înfăţişare înspăimântătoare

jealous-woman-men-texting-phone-cheat

În familia de intelectuali Nistor de prin părţile Bricenilor creşteau trei fete – toate frumoase, dar cea mică avea un vino-ncoace care o făcea mai plină de farmec decât celelalte două. Părinţii i-au dat numele Rita. După absolvirea şcolii din sat, Rita şi-a urmat surorile la facultate, în Chişinău. Acolo avea să-l cunoască pe Tudor de la Cahul, un flăcău chipeş şi frumos ca Florin Piersic în tinereţe.

Pe la anul patru au făcut nunta. Trăiau în pace şi bună înţelegere într-o cameră la cămin. Traiul lor s-a îndulcit şi mai mult când, la sfârşitul studiilor, a venit pe lume micuţul Dan. „Dacă am duce-o toată viaţa aşa, am muri la bătrâneţe fericiţi”, îşi ziceau adesea.

Îndărătnicia soacrei

Dar iată că peste anii de studenţie s-a tras cortina. Tânăra familie s-a văzut nevoită să treacă cu traiul la părinţii Ritei. Tudor îşi imagina că, într-o familie de pedagogi, unde tronează respectul şi buna cuviinţă, va putea găsi răspuns la toate întrebările. Cât au stat la Chişinău, se simţea stăpânit de Rita şi parcă voia dinadins să se lase în stăpânirea ei. Credea că va fi la fel şi în continuare, dar chiar din primele zile de trai în sat, a devenit stăpână pe situaţie mama-soacră. Ea îi trezea dimineaţa din somn, ea îi culca, ei îi aparţinea ultimul cuvânt în luarea deciziilor.

Îngrijeşte de fiica cu retard şi de tatăl său, care a rămas fără ambele picioare după ce a fost lovit de o maşină chiar în poarta casei. Oamenii din sat spun că aceasta e pedeapsa de la Dumnezeu pentru păcatele ce le-a săvârşit împreună cu maică-sa. E răzbunarea lui Viorel desprins de la sân la numai cinci luni cu bună ştiinţă.

Tudor nu se putea integra în această existenţă străină. Pe măsură ce timpul trecea, el devenea tot mai izolat şi mai deznădăjduit. Îşi petrecea cea mai mare parte a timpului la şcoală. Prefera să se întreţină mai mult cu colegii de lucru pentru care avea respect şi atitudine sinceră. Însă nici la şcoală soacra nu-l slăbea din ochi, îi urmărea toate mişcările, iar seara îl lua la „vatra jocului”: „De ce i-ai sărutat mâna profesoarei de engleză? De ce ai zăbovit atât de mult pe coridor cu profesoara de biologie? De ce i-ai zâmbit atât de dulce bibliotecarei?…”

“Unde-i curva să o învăţ eu cum să facă dragoste cu bărbat însurat?”

Aşa au trecut doi ani. Când, în cele din urmă, s-a născut Viorel, aşteptat să fie Viorica, tânărul tată spera la o schimbare în bine. Credea că tocmai acum e momentul să se desprindă de cicăleala soacrei. I-a spus în sfârşit Ritei că a obosit şi a rugat-o frumos să stea de vorbă cu „mămica” să nu se mai amestece în familia lor, căci sunt destul de maturi şi pot şi fără sfaturile ei să-şi organizeze viaţa.

Rita l-a privit mirată: „Dar ce nu-ţi place?! Implicarea mămicăi cred că e destul de binevenită. De ce te deranjează? Ducem o viaţă destul de normală”. Tudor a rămas fără replică. Uimit de logica soţiei şi neîmpăcat cu gândurile acesteia, a doua zi a acceptat cu bucurie să plece pentru toată vara la o tabără în calitate de director. Atmosfera de acolo l-a scos din starea sa depresivă. Mergea doar sâmbăta şi duminica acasă să-şi vadă copiii şi nevasta, încercând să le satisfacă toate dorinţele, iar luni dimineaţă pleca în avertizările soacrei: „Ia seama să nu întri în păcat cu studentele celea care fac practica!”.

După o lună de muncă, soacra, văzându-l mai senin la faţă şi mai plin de viaţă, a presupus că acolo, în pădure, ginerele duce o viaţă de aventură şi a început să-l spioneze. Mergea aproape în fiecare seară la tabără, se ascundea după copaci şi tufari ca să-l poată urmări. Într-o seară, la discotecă, l-a văzut dansând cu cea mai frumoasă studentă aflată la practică. Atâta i-a trebuit. Plină de mânie, a ieşit din ascunziş şi a alergat val-vârtej la ginere, răcnind cu spume la gură: „Rita stă acasă cu copilul, dar tu te distrezi cu fete tinerele, nenorocitule! Ce exemplu dai la aceşti copii, nemernicule?!”. Apoi a plecat acasă şi a făcut un tămbălău de a ridicat toată mahalaua în picioare.

Auzind că bărbatul său are roman cu o studentă, Rita a încălecat pe motociletă şi a plecat la tabără. Aspre şi nemiloase îi erau cuvintele care curgeau potop la adresa soţului. După ce l-a boscorodit că se ofileau de ruşine până şi frunzele de pe copaci, a luat o nuia şi alerga furioasă prin curtea taberei strigând: „Unde-i curva?! Să o învăţ eu cum să facă dragoste cu bărbat însurat!”. Şi dacă a văzut că nu-i iese în cale fata aia, s-a apropiat de Tudor, care stătea încremenit şi a prins a lovi în el de l-a umplut de vânătăi. Spre mirarea tuturor, bărbatul înalt şi voinic ca un haiduc, care ar fi putut să o doboare dintr-o lovitură, şi-a păstrat calmul, nu a atins-o măcar cu un deget.

Iar după ce femeia s-a mai domolit, i-a zis pe un ton liniştit: „Ce păcat, Rita! Ce păcat! Nu am crezut că  eşti în stare să-mi faci viaţa de nesuferit ca şi maică-ta. Bine a zis cine a zis că surcica nu sare departe de trunchi”. S-a întors şi a intrat în căsuţă. Iar după el au intrat toate educatoarele.

A lăsat copilul de cinci luni pe prag

Şocat de această urâtă întâmplare, peste două zile, Tudor a plecat la Cahul să nu se mai întoarcă niciodată în casa care i-a provocat atâta disconfort. Iar soacra, şi mai înfuriată, a luat copilul şi s-a dus glonţ din urma lui. Fără a le spune un cuvânt cuscrilor şi ginerelui, a lăsat micuţul de cinci luni pe prag şi, împăcată, s-a întors acasă, zicându-i fiicei: „V-am făcut parte dreaptă. Tu ai rămas cu Dan, iar el să-l crească pe Viorel dacă nu a ştiut să păstreze familia”.

Micul Dan a fost minţit că tăticul lui a plecat departe-departe şi nu ştie când o să se întoarcă acasă, iar pe frăţiorul lui mic l-a furat o ţigancă. Fără remuşcări şi mustrări de conştiinţă, peste câteva luni, Rita s-a recăsătorit. Peste un an a născut o fetiţă bolnavă şi tot atunci s-a îmbolnăvit rău de tot maică-sa, care a stat 15 ani ţintuită la pat, suportând chinuri îngrozitoare până a iertat-o Dumnezeu. A murit în strigăte cumplite de durere. Când au aşezat-o în sicriu, chipul i s-a desfigurat cu totul şi a luat o înfăţişare înspăimântătoare, încât a fost dusă acoperită la cimitir. Mirosea foarte urât şi nimeni nu putea să stea lângă ea. Rita a fost un timp fericită şi în a doua căsătorie, dar după câţiva ani de viaţă în comun au început nemulţumirile.

Îi turna zilnic venin pe suflet soţului, încât, într-o bună zi, inima acestuia nu a mai rezistat. Nici cu cel de-al treilea bărbat nu a dus-o mult. A născut şi de la el o fetiţă de care nu a avut parte – a murit sub ochii plini de lacrimi ai părinţilor, strivită de roţile unui automobil.

În scurtă vreme, după tragicul accident, s-a stins din viaţă şi acest bărbat. Iar când Dan a crescut şi a aflat de la nişte rude adevărul despre tată şi fratele mai mic, a plecat la ei, nemaidorind să se întoarcă la mama. Acum, Rita are 51 de ani.

Îngrijeşte de fiica cu retard şi de tatăl său, care a rămas fără ambele picioare după ce a fost lovit de o maşină chiar în poarta casei. Oamenii din sat spun că aceasta e pedeapsa de la Dumnezeu pentru păcatele ce le-a săvârşit împreună cu maică-sa. E răzbunarea lui Viorel desprins de la sân la numai cinci luni cu bună ştiinţă.

The following two tabs change content below.
Nina Neculce

Nina Neculce