Dumnezeu lucrează prin oameni

La Mănăstirea „Eroii Neamului” de la Ţiganca slujesc astăzi Domnului patru călugări veniţi de peste Prut, care îngrijesc şi de mormintele eroilor români căzuţi pentru recuperarea pământurilor Basarabiei

 

DSC_8032cimitirul eroilor romani tigancaf.nadea roscovanu

Mănăstirea „Eroii Neamului” cu hramul „Înălţarea Domnului” de lângă Cimitirul Eroilor Români de la Ţiganca, pe pământul unde în iunie – iulie 1941 mii de ostaşi români şi-au vărsat sângele pentru eliberarea Basarabiei de invazia sovietică, a fost ridicată „cu ajutorul Domnului”, spune stareţul mănăstirii, Daniel. „Dumnezeu lucrează prin oameni”, afirmă cu credinţă stareţul Daniel, care şi-a pus scopul să facă „un loc înfloritor” pe aceste pământuri, unde, nu demult, tropăiau porcii în fermele construite de sovietici peste osemintele eroilor căzuţi pentru unitatea neamului românesc.

Nu le-a fost uşor călugărilor care şi-au pus în gând să ridice aici o mănăstire. În 2004, monahii Nifon şi Casian de la Mănăstirea Neamţ, veniţi la Ţiganca cu credinţa să construiască lăcaşul sfânt, locuiau într-un vagon. Părintele Nifon povestea pentru JURNAL de Chişinău atunci (articol publicat în 29 octombrie 2004 de Rodica Mahu): „Venim aici de cinci ani, dar de pe 16 iunie 2004, n-am mai plecat înapoi. Nu ştiu, Dumnezeu sau morţii de acolo nu m-au mai lăsat să plec de aici. Am rămas ca să aduc rugăciuni pentru morţi şi, dacă ei n-au avut parte de preoţi să-i îngroape creştineşte, să le stropim noi mormântul cu câte un strop de lacrimă de fiecare mort. La început veneau să ne scoată din vagon, acum nu ne mai scot. Dar nici nu ne lasă să ne construim nimic, stăm fără lumină, uneori şi fără mâncare”.

Nu au rezistat până la urmă cei care au pus temelia mănăstirii, „prigoniţi” de regimul comunist, spune stareţul mănăstirii Daniel. Şi oamenii din satul vecin au opus rezistenţă ridicării acestei mănăstiri, din cauza că aceasta urma să fie închinată Mitropoliei Basarabiei, şi nu ruşilor. A pustiit locul vreo doi ani, după ce unul din călugări a decedat, iar alţii doi au plecat pe la alte mănăstiri.

Orânduiala lucrurilor

„Aflând despre acest loc, am solicitat binecuvântare şi încredere de la ÎPS Petru, Mitropolitul Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor, să venim aici un grup de trei vieţuitori şi să încercăm să repunem viaţa monahală pe picioare. Deşi la început am fost cam descurajaţi de locuri, de condiţii, intrând în curte şi privind toate crucile care strivesc cimitirul, ne-am dat seama că aşa cum eroii au venit cu gândul de a se jertfi pentru ţara noastră şi credinţă, aşa şi noi, îndurând mult mai puţin decât au îndurat ei, să încercăm să punem orânduială în lucrurile acestea. Cu ajutorul lui Dumnezeu am reuşit să schimbăm puţin lucrurile aici, să facem ca locurile acestea să înflorească şi oamenii să se readune într-o obşte aici”, spune stareţul Daniel, venit aici în 2013 de peste Prut împreună cu alţi doi călugări.

Încetul cu încetul, cu ajutorul credincioşilor din satele vecine, care vin la slujbele ţinute la mănăstire în fiecare duminică şi de sărbători ca într-o parohie, cu susţinerea preotului Vasile Burduja de la Cania, care i-a ajutat foarte mult, au ridicat toate cele necesare pentru trai în mănăstire. Zi de zi, meşteresc la această clădire, se roagă Domnului şi au în grijă şi mormintele celor decedaţi pentru eliberarea pământurilor strămoşeşti de sub jugul bolşevic.

DSC_8123cimitirul eroilor romani tigancaf.nadea roscovanu

Datoria faţă de eroii noştri

Îngrijesc de aceste morminte fără să fie obligaţi de vreun contract, o fac din datoria faţă de străbunii care şi-au vărsat sângele şi s-au jertfit pentru viitorul nostru, al românilor. Din când în când, spune părintele Sebastian, care slujeşte de un an şi jumătate la Mănăstirea „Eroii Neamului”, cineva îşi mai găseşte răposatul pierdut în acel război. „Primarul din Valea Mărului şi-a găsit anul trecut aici patru consăteni, după lista de pe site-ul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor (www.once.ro). A vrut să vadă dacă sunt trecute şi numele lor pe aceste plăci, pentru că, din cei 1020, sunt recunoscuţi doar 875 de ostaşi. Majoritatea dintre cei înmormântaţi în cimitirul de la Ţiganca sunt de la Galaţi, Bârlad şi Vaslui. Sunt şi basarabeni, din cei aflaţi peste Prut în momentul recrutării în Armata Română”, spune monahul.

Numărul credincioşilor Mănăstirii „Eroii Neamului” creşte de la an la an, aşa încât paraclisul micuţ unde se ţin slujbele a devenit neîncăpător pentru cei peste douăzeci de enoriaşi pe care-i au la fiecare slujbă.
„Îi mulţumim lui Dumnezeu că ne-a descoperit locurile acestea şi-l rugăm să ne întărească şi să ne dea putere, să ne scoată oameni buni în cale, fiindcă ştim foarte bine că Dumnezeu lucrează prin oameni. Ne dorim ca să facem acest loc înfloritor, treptat să facem şi locuri de cazare pentru ca oamenii care vin aici, la morminte, să poată să se reculeagă lângă mormântul rudeniilor. Sperăm să reuşim să facem toate aceste lucruri frumoase pe care ni le-am propus, şi nu numai că nădăjduim, avem certitudinea că Dumnezeu ne va ajuta să împlinim ceea ce ne punem în gând şi credem cu putere!”, conchide cu convingere părintele Daniel.

The following two tabs change content below.