Dumitru Matcovschi: „Vă rog, nu plecaţi de acasă!”

FESTIVAL // De ziua scriitorului, în satul Vadul Raşcov, a fost inaugurată Casa Memorială „Dumitru Matcovschi”

În satul natal al lui Dumitru Matcovschi, Vadul Raşcov, Şoldăneşti, s-a desfăşurat între 19 şi 21 octombrie prima ediţie a Festivalului internaţional de poezie şi cântec „Dumitru Matcovschi”, iniţiat de asociaţia „Metropolitan Media”. La organizarea evenimentului şi-au adus contribuţia Primăria comunei Vadul Raşcov, Consiliul raional Şoldăneşti, Zona Economică Liberă Bălţi, Uniunea Scriitorilor din Moldova, Primăria municipiului Chişinău. Programul divers al festivalului a inclus şi un concurs de poezie şi cântece pe versurile poetului Dumitru Matcovschi, la care au participat autori de toate vârstele din Republica Moldova, România şi Ucraina.

Festivalul a demarat la Chişinău, în incinta Uniunii Scriitorilor din Moldova, unde Dumitru Matcovschi a fost omagiat cu prilejul aniversării a 72-a, în cadrul simpozionului „Destinul Basarabiei în creaţia lui Dumitru Matcovschi”. Cei prezenţi la simpozion au discutat despre creaţia lui Dumitru Matcovschi, despre integrarea culturii şi literaturii din Basarabia în circuitul general românesc. „În ultimul timp, patriotismul a devenit o sursă de venit”, a remarcat Dumitru Matcovschi, mărturisind că toată viaţa a luptat pentru adevăr.

Scriitorul a luptat toată viaţa pentru adevăr

„Prin poezia, dramaturgia şi proza sa, Dumitru Matcovschi se înscrie printre numele cele mai valoroase ale literaturii noastre din ultimele trei decenii”, a accentuat Arcadie Suceveanu, preşedintele USM.

Festivalul a continuat pe 20 octombrie în satul de baştină al autorului volumului de poezie „Casa părintească”, Vadul Raşcov, Şoldăneşti, situat pe malul Nistrului. Protagonistul evenimentului, Dumitru Matcovschi, soţia domniei sale, Alexandrina, şi numeroşii invitaţi au fost întâmpinaţi cu pâine şi sare la casa de cultură din Vadul Raşcov. Gazde ale manifestării au fost Victoria şi Alexandru Lomaca, Valentina Paierele şi Alina Ciobanu, directoarea Festivalului internaţonal de poezie şi cântec „Dumitru Matcovschi”.

„Locşorul nostru e vechi, vechi, vechi, de până la naşterea lui Hristos”

Scriitorul nu-şi putea ascunde emoţiile în faţa consătenilor, a colegilor de breaslă, a cititorilor, a admiratorilor operei sale. El li s-a adresat ca unor oameni înrudiţi sufleteşte: „Dragii mei, vă mulţumesc mult că sunteţi cu mine, sunt şi eu cu voi şi am fost mereu alături de voi. M-am mândrit întotdeauna cu satul nostru. Locşorul nostru e vechi, vechi, vechi, el exista încă până la naşterea lui Hristos. Cu trei mii de ani înainte de naşterea lui Hristos, locşorul nostru deja exista”.

Matcovschi şi-a numit baştina „mărgioară”, fiindcă „marginile au fost întotdeauna frumoase”. A recunoscut în faţa publicului: „Abia azi am descoperit ce înseamnă dorul nostru moldovenesc. Noi nu putem trăi fără dor, nu putem trăi unii fără alţii”.

Îndurerat de priveliştea caselor părăsite din satul său, scriitorul i-a rugat pe oamenii din Vadul Raşcov şi din întreaga Basarabie să nu plece de acasă: „Din păcate, vremurile au fost vitrege cu noi, ne-au împrăştiat. Unii au plecat din sat, alţii şi-au părăsit cu totul ţara. Iată, văd case părăsite, uşi bătute în scânduri, vă rog frumos, nu căutaţi norocul dincolo de locşorul acesta. Pământul Basarabiei este cel mai frumos, cel mai roditor din lume”.

Dumitru Matcovschi: „Noi suntem ţara, noi suntem mărgioara, noi suntem la noi acasă”

„Ce căutăm noi la Paris, ce căutăm în Spania, în Italia?”, se întreabă Dumitru Matcovschi. „Aici pui un păpuşoi şi el creşte, aici ne adunăm în jurul cuibuşorului nostru, aici trăim sărac, dar cu sufletul frumos. Să nu uităm că şi Eminescu începe Doina cu „De la Nistru pân-la Tisa…” Înseamnă că, totuşi, de la Nistru începe ţara, noi suntem ţara, noi suntem mărgioara, noi suntem la noi acasă”, a spus Matcovschi cu palmele împreunate ca într-o rugăciune: „Eu muncesc, eu n-am sărbători. Sărbătoarea mea cea mare e masa de scris. Pot să scriu ce vreau, dar nu uit niciodată că poezia este şi o rugăciune, poezia adevărată se scrie în genunchi şi se ascultă cu ochii închişi”.

Ropote de aplauze au răsunat în sală când scriitorul le-a spus oamenilor cu toată sinceritatea: „Vă rog, nu plecaţi din sat! Dacă rămâne satul pustiu, am trăit degeaba. Noi suntem acasă, noi trebuie să fim întotdeauna grămăjoară”.

Acţiuni culturale emoţionante, cu recitaluri de muzică şi poezie, cu versuri matcovschiene antologice, au avut loc şi la Liceul Teoretic „Dumitru Matcovschi” din Vadul Raşcov (directoare, Rita Negruvodă), au fost inaugurate de asemenea expoziţii de carte „Dumitru Matcovschi”, un târg al meşterilor populari, au fost prezentate concerte, recitaluri de bucium, compoziţii folclorice cu tradiţii din localitate, oaspeţii au vizitat şi Clopotniţa de piatră din secolul al XVII-lea, un monument istoric inedit.

Unul din momentele tulburătoare din festival a fost şi deschiderea Casei Memoriale „Dumitru Matcovschi”, pe 20 octombrie. Casa părintească a scriitorului a fost construită în secolul al XIX-lea, ea are pe fronton un soare ce-şi îndreaptă razele spre râul Nistru, care trece prin partea din vale a grădinii. „În copilărie, lui Dumitru îi plăcea să treacă înot apa Nistrului, chiar de câteva ori pe zi. Casa părintească ne părea foarte mare în copilărie, iar acum vedem că e mică, dar e sfântă pentru noi”, a povestit sora lui Dumitru Matcovschi, Valentina, la deschiderea Casei-muzeu. În această casă au poposit Grigore Vieru, Victor Ciutac, Nicolae Sulac şi alte personalităţi ale culturii naţionale.

Nistrul trece prin grădina casei părinteşti

Festivalul a culminat cu desemnarea câştigătorilor concursului de poezie şi cântec „Dumitru Matcovschi”, juriul în frunte cu compozitorul Liviu Ştirbu a acordat premii în valoare de 2500–500 de lei. Laureaţii au primit de asemenea cărţi, diplome, cadouri, intonând la final imnul satului Vadul Raşcov, „Eu nu sunt pasăre”, pe versuri de Matcovschi.

Amintim că Dumitru Matcovschi s-a născut în comuna Vadul Raşcov, jud. Soroca, în familia plugarilor Leonte şi Eudochia. De-a lungul anilor a editat peste 50 de volume, inclusiv de poezii: „Melodica”, „Patria, poetul şi balada”, „Soarele cel mare”, „Tu, dragostea mea”, „Veşnica toamnă”. A publicat de asemenea cărţi de proză: „Duda”, „Toamna porumbeilor albi”, „Focul din vatră” şi piese de teatru: „Cântec de leagăn pentru bunici”, „Tata”, „Pomul vieţii”, „Abecedarul” ş.a. În anii de avânt ai mişcării de eliberare naţională (1987-1989) s-a manifestat ca publicist redutabil, a revigorat revista „Nistru”, care, în 1988, şi-a schimbat denumirea, devenind „Basarabia”.

La 17 mai 1989, Dumitru Matcovschi a fost lovit de un autobuz, aflându-se după accident în stare critică, la graniţa dintre viaţă şi moarte. Se presupune că accidentul a fost organizat cu scopul de a-l lichida pe scriitorul care era unul dintre liderii mişcării naţionale din Basarabia. Scriitorul a suportat peste douăzeci de intervenţii chirurgicale. Suferinţa însă i-a călit şi mai mult conştiinţa, Dumitru Matcovschi fiind un model de rezistenţă fizică şi spirituală.

Cornelia Donţu