Dumitru Matcovschi, între glorie și durere

Matcovschi fotoÎn seara de sâmbătă, vocea lui Dumitru Matcovschi a răsunat cu o nouă putere în sala Teatrului Național „M. Eminescu” unde nu rămăsese nici un loc liber, unii spectatori urmăreau în picioare festivitatea de inaugurare a Anului consacrat poetului-martir.

Anul Dumitru Matcovschi, inaugurat la Teatrul Național „M. Eminescu”

„Eu tresar, eu mai tresar,/ eu respir, eu mai respir,/ eu mai sunt, încă mai sunt…” Cuvintele poetului îi transfigurau pe actori, îi eliberau de balastul cotidianului, al trivialului, artiștii declamau poezii matcovschiene arhicunoscute cu senzația că abia acum li s-a dat șansa de a se apropia de adevărul arzător matcovschian, de limpezimea apelor primordiale (Nistrul se revarsă în ele, domol) pe care le privea cu ochii minții poetul atunci când compunea versuri nemuritoare precum „Eu mă grăbesc, tu te grăbești, el se grăbește,/ Îmbătrânesc, îmbătrânești, îmbătrânește./ Ce am iubit? Ce n-am iubit? Ca în poveste/ simplă de tot,/scurtă de tot/ viața ne este”. Cu siguranță, recitalul muzical-poetic prezentat de actori și de membrii Orchestrei Teatrului Național i-a transportat pe privitori, fie înalți demnitari, fie intelectuali de o condiție mai mult decât modestă, într-un spațiu al poeziei și al credinței neîntinate.

De la piesele matcovschiene a început Marea Adunare Națională

„Încă înainte de 1989 Dumitru Matcovschi ne-a învățat să-i respectăm, să-i iubim pe părinți, nu partidul, ne-a întors către vatra neamului. Când se jucau piesele lui Matcovschi pe această scenă, în sală se oprea respirația, dramaturgul-poet a transformat teatrul într-o biserică. De aici, de la spectacolele lui Matcovschi a început Marea Adunare Națională”, a subliniat Petru Hadârcă, directorul Teatrului Național „Mihai Eminescu”.

Ministrul Culturii Monica Babuc a mărturisit că în primăvara lui 1989, după cumplitul accident în care a fost implicat Dumitru Matcovschi, a mers cu rudele și prietenii la spital să aprindă lumânări, să se roage alături de sutele de oameni adunați sub ferestrele salonului în care zăcea poetul martirizat. „Dumitru Matcovschi e un Don Quijote al literaturii, al culturii naționale”, a spus Monica Babuc, recitând cu sensibilitate din poemul „Bucurați-vă”.

Potrivit prim-ministrului Iurie Leancă, „Dumitru Matcovschi nu a fost un simplu poet, ci un Om al Cetăţii, la a cărei edificare a contribuit plenar şi la a cărei temelie s-a zidit, aducându-şi pe altar viaţa şi verbul”. „Executivul nu a ezitat atunci când a decis ca 2014 să fie Anul Dumitru Matcovschi”, a accentuat premierul.

Dumitru Matcovschi: „Bucurați-vă”

„Dumitru Matcovschi a scris dureri, a transpus întreaga suferință a acestui pământ. Matcovschi trăiește după moarte, aceasta e recunoașterea valorii, a clasicizării lui”, a declarat Arcadie Suceveanu, președinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova.

Unul dintre cele mai emoționante momente ale serii a fost susținut de Eugen Marius Smolnițchi, nepotul lui Dumitru Matcovschi, tânărul a recitat un poem profund, grav, cu o distincție și o fermitate care au amintit publicului de noblețea și verticalitatea lui Dumitru Matcovschi. La serată a fost prezentă și fiica poetului, Dumitrița, împreună cu familia sa.

Secvențele video cu imagini din satul poetului, Vadul-Rașcov, ni l-au readus pe marele scriitor, mai viu decât ne-am putut închipui vreodată că poate fi cineva plecat dintre noi. Nu, Dumitru Matcovschi nu a plecat, ci a rămas să ne vegheze din ceruri cu o seninătate absolută.

„Pomul vieții” de Dumitru Matcovschi în regia lui Alexandru Cozub, jucat după ceremonia inaugurală, a cutremurat publicul prin veridicitate și dramatism, acesta e unul dintre spectacolele de rezistență ale teatrului contemporan de la noi, un reper al Anului Matcovschi.

The following two tabs change content below.
Irina Nechit

Irina Nechit

Irina Nechit

Ultimele articole de Irina Nechit (vezi toate)