Dragostea unei mame pentru copii nu are limite

Aşa începe povestea mea. Încă de când m-am căsătorit, am dorit şi eu, şi soţul meu, copii. După opt luni de la căsătorie, am rămas însărcinată.

Fericire mare! Dar Dumnezeu nu a avut aceleaşi planuri ca mine. La patru luni, am aflat că sarcina este oprită în evoluţie. Multă durere, mai ales că doctorul a ales să provoace naşterea pe cale naturală, fiind prima sarcină.

După un an de încercări, am aflat din nou că sunt însărcinată. Această sarcină am dus-o cu greu: dureri de burtă, sângerări, repaus la pat, tratamente, dar Dumnezeu m-a ajutat şi am adus pe lume o fetiţă de 2800 grame, Andreea.

După alţi trei ani, am mai încercat să îi facem şi un frăţior.  Dar după încă două sarcini oprite în evoluţie, Dumnezeu ne-a ajutat. Am rămas din nou însărcinată. Majoritatea celor 40 de săptămâni de sarcină am stat în pat sau internată. Acum avem un băiat care s-a născut prin operaţie cezariană, de 3,300 kg, Bogdan.

Mulţumim lui Dumnezeu că nu ne-a uitat şi ne-a ajutat să avem doi copii frumoşi şi sănătoşi. Andreea are acum şapte ani, este în clasa I şi Bogdan are 1 an şi 7 luni.

Acum, când văd ce frumos se joacă amândoi, am uitat de toate necazurile şi problemele cu care am fost încărcată până să am aceşti doi copii frumoşi.

Pentru toate mamele care doresc copii, chiar dacă se întâmplă unele tragedii, cum am păţit eu să pierd trei sarcini, să nu se dea bătute şi să creadă că Dumnezeu le va ajuta.

 

Magdalena din Orhei

 

The following two tabs change content below.