Dragostea neîmpărtășită e ca floarea ofilită

Din cauza piciorului şi a obrazului sluţit, nu voia să-şi deschidă inima în faţa fetelor. Îi era frică să se îndrăgostească, iar apoi să fie părăsit

Happy-Family

„Chipul celor care ne iubesc ne protejează în permanenţă, ne poartă de grijă şi ne ajută să supravieţuim tuturor rănilor”, spune Eugen, un bărbat de aproape 35 de ani, care are o poveste de viaţă impresionantă. Preţuieşte viaţa, dragostea şi familia. Eugen s-a născut cu un mic handicap – un picior puţin mai scurt decât celălalt. Era singurul fiu la părinţi. La 13 ani, soarta i-a mai dat o palmă, a rămas sluţit pe viaţă în urma unui accident produs în timp ce punea lemne pe foc sub vasul de făcut rachiu. Părinţii l-au atenţionat să pună câte un vreasc, iar el, voind să termine mai repede şi să plece la joacă, a pus un braţ întreg de lemne.

În urma presiunii din interiorul vasului, capacul a zburat în aer, împroşcându-l cu apă clocotindă pe obrazul drept şi în regiunea gâtului. De atunci a rămas cu faţa desfigurată şi cu gâtul plin de cicatrici. A suferit mult. Dar părinţii, în deosebi mama, au fost cei care i-au oferit căldură, i-au transmis puterea de a merge mai departe şi curajul de a crede în visele sale. Aşa a crescut Eugen un băiat sincer, vesel, spiritual, inteligent şi cu o voinţă ieşită din comun. Visul lui de a deveni inginer s-a împlinit. A făcut facultatea de inginerie mecanică şi s-a angajat să muncească la un atelier pentru reparaţia maşinilor, domeniu destul de solicitat în aceste timpuri.

Din punct de vedere fizic, are statură înaltă, este bine făcut, cu braţele puternice, are faţa smeadă, ochi albaştri, părul negru şi des. Când îl priveşti în profil dinspre obrazul sănătos, arată ca un cavaler desăvârşit. La serviciu îşi dă osteneala în tot ce face şi este mereu plin de experienţă şi iniţiativă. Acasă îşi ajută părinţii, citeşte mult din diferite domenii, pentru că, spune el, lecturile îl însufleţesc. Vorbeşte aşezat şi frumos de ţi-i mai mare dragul să-l asculţi.

Irina iubea şi ierta, iar soţul o înşela

Îndemânatic şi descurcăreţ, cu o încredere infinită în forţele sale, până acum doi ani, îşi vedea de treburi fără să se gândească că şi-ar putea uni destinul cu vreo femeie. Din cauza piciorului şi a obrazului sluţit, nu voia să-şi deschidă inima în faţa fetelor. Îi era frică să se îndrăgostească, iar apoi să fie părăsit. Dar nu era mânios pe Dumnezeu că l-a împodobit aşa, ci, dimpotrivă, îi mulţumea mereu pentru părinţii minunaţi pe care îi are, pentru lumina minţii şi gândului, pentru că nu ştia de boli. Se întâlnea cu fostele colege de clasă şi de facultate, vorbea prieteneşte, mai afla ce mai fac şi cum o duc. Se întâlnea des şi cu Irina, fosta lui colegă de bancă, o fată destul de frumoasă şi deşteaptă, dar care n-a avut posibilitatea să-şi continue studiile. S-a măritat după absolvirea şcolii cu un băiat cu opt ani mai mare decât ea. A fost primul bărbat în viaţa ei şi l-a iubit din tot sufletul. Lucrurile au mers cât de cât bine până la naşterea copilului. Dar de cum li s-a născut fetiţa, în loc să o ajute pe tânăra soţie, el pleca cu prietenii prin cluburi şi pe stadioane, prin alte locuri de care Irina nu avea habar. Din zi în zi devenea tot mai rece cu ea, tot mai distant. A ajuns chiar să se mute într-o cameră separată, motivând că micuţa nu-i dă pace să doarmă noaptea, că vezi, Doamne, el se întoarce foarte obosit de pe la chefuri. Irina iubea şi ierta. Dar şi iertarea are o limită, iar minciuna, mai devreme ori mai târziu, iese la iveală. Într-o noapte, pe când soţul dormea, a tras cu ochiul prin telefonul lui. Nu se aştepta să vadă ce a văzut. Mai multe mesaje de genul: „Eşti cel mai sexy bărbat din lume. Lena”, „Te iubesc tot mai mult cu fiecare zi ce trece. Valentina”, „Puiule, ce dulce eşti! Te iubesc! Larisa” etc.

La început, bărbatul a încercat să nege totul, argumentând că toate sunt doar nişte cuvinte, simple flirturi, însă când Larisa a venit acasă şi i-a spus Irinei că e însărcinată, s-a ajuns la momentul adevărului. Larisa i-a zis: „Nu trebuie să te superi. El a experimentat cu mine. A vrut să vadă care din noi e mai bună în pat. Trăim în mileniul trei. Oare care bărbat mai este acum fidel?!”. Atunci biata femeie înşelată i-a răspuns, bătând cu pumnul în masă: „Gata! Până aici a fost. Ia-l şi convieţuieşte cu el! Cât se poate să-l iubesc necondiţionat şi să accept să mă trădeze de câte ori are chef? Şi ce fel de dragoste e asta, dacă nu o pot împărtăşi cu el? S-a terminat cu iertarea, umilinţa, dispreţul şi trădarea!”. Chiar în ziua aceea a mers în instanţă şi a depus cererea de divorţ.

Eugen, un partener ireproşabil

Tocmai în perioada ceea de furtuni interioare, când îşi trăia dezamăgirea, s-a întâlnit cu Eugen. S-a apropiat sufleteşte de el. I-a povestit totul despre relaţia pe care a avut-o cu bărbatul pe care l-a iubit. Eugen a încurajat-o, spunându-i că o femeie ca ea nu are dreptul să fie nefericită, umilită, pierdută şi disperată, că trebuie să se smulgă din această stare. De la o zi la alta, Irina simţea nevoia să se întâlnească tot mai des cu el, să-l asculte şi să o asculte. Aşa a trecut pe neobservate un an. Irina a căzut ca un colac sentimental la picioarele lui. El, căruia îi era teamă să se îndrăgostească, s-a îndrăgostit. Se îndrăgostise şi ea, care nici nu bănuia că destinul îi va aduce atât de repede în cale sufletul pereche, bărbatul perfect. Căsătoria lor i-a surprins pe mulţi dintre prieteni şi cunoscuţi, dar ei nu ţin cont de vorbele celor din jur.

Timp de doi ani sunt o pereche minunată, legată prin jurământ în faţa altarului. Eugen este un partener de viaţă ireproşabil din toate punctele de vedere. Ştie când să ofere o floare sau un sărut, când să rostească „te iubesc!”. În fiecare zi, Irina îl vede la superlativ şi e mişcată până în adâncul sufletului de comportamentul lui atât de drăguţ şi generos cu ea şi fetiţa. Se iubesc şi se potrivesc foarte bine, iubirea lor e împărtăşită reciproc. Pentru Irina el este sufletul, mâna dreaptă, capul şi stâlpul casei. Pentru el, ea este îngerul care îl poate ridica până la Dumnezeu, care l-a făcut mai bun şi mai iubitor de viaţă. Naşii de cununie i-au propus finului să meargă la o clinică de chirurgie estetică, dar Irina spune că îl iubeşte aşa cum este şi nu doreşte ca dragul ei soţ să suporte dureri în timpul unei operaţii plastice sau şi după aceea, căci sunt cunoscute o mulţime de cazuri de nereuşită, care au dus până la complicaţii fatale. Cei doi sunt convinşi că Dumnezeu are un plan pentru ei, că le-a unit destinele pentru fericire.

Peste câteva luni, bucuriile lor se vor înmulţi, în familie se aşteaptă venirea pe lume a unui băieţel. Să le fie cu binecuvântare!

The following two tabs change content below.
Nina Neculce

Nina Neculce