Dragostea ne-a unit pentru totdeauna

Totul a început în timpul studenţiei. Ne-am cunoscut la o zi de naştere. Eu eram cu o prietenă de facultate care era mereu alături. Am învăţat împreună şi în liceu, de aceea ne-am înţeles să facem şi aceeaşi facultate. S-a apropiat de mine şi, din vorbă în vorbă, am convenit să ne întâlnim chiar a doua zi la o cafenea care se afla în apropierea căminului studenţesc.

El era în ultimul an de facultate, iar eu – în al doilea. Am început de la scrisorele mici şi întâlniri. Ne-am îndrăgostit şi nu ne imaginam viaţa unul fără altul. Toate întâlnirile i le descriam prietenei, care parcă mă invidia.

După patru ani

Au trecut patru ani şi am decis să ne căsătorim. Părinţii ne-au făcut o nuntă ca în poveşti, după care am cumpărat şi un apartament cu două camere cu ajutorul lor. Viaţa parcă începea să le pună pe toate la locul lor. El avea un serviciu bun şi eu m-am angajat la un lucru. Serile le petreceam împreună cu naşii, prietenii, rudele şi părinţii. Nu-mi venea a crede că am un bărbat minunat şi ne potrivim perfect. Mai ales că soacră-mea mă adora şi îmi spunea mereu să am grijă de mine şi să fiu aşa ca acum.

După un an de la nunta noastră, relaţiile dintre noi au început să se răcească. Mergeam mai puţin prin ospeţie, pentru că Iulian era ocupat serile la serviciu şi se întorcea târziu acasă sau ieşea cu colegii de lucru în oraş. Toate până într-o zi, când am decis să ies puţin din apartament şi să iau puţin din aerul răcoros al toamnei. Nu departe de casa mea, lângă staţia de troleibuz, am zărit-o pe prietena mea împreună cu soţul meu. Erau cuprinşi şi fericiţi. Mi se ducea pământul de sub picioare. Mergeau pe jos şi discutau aprins despre ceva.

Doi gemeni în viaţa noastră

Am decis să merg acasă şi să-mi aştept soţul. Din ziua aceea, am decis să-mi schimb un pic comportamentul. Veneam mai târziu acasă, pentru că ieşeam cu fetele de la serviciu şi cu nişte prietene de facultate sau mă plimbam prin magazine. Soţul mă tot întreba de ce vin mai târziu acasă ca de obicei. I-am răspuns că am obosit să-l aştept în timp ce el se plimbă cu altele. La vorbele mele, a reacţionat dur, zicându-mi că nimic nu este adevărat, dar nici nu aveam cum să-i demonstrez. Nu am schimbat nicio vorbă mai bine de o lună. El a început discuţia, mi-a cerut iertare. Am început totul de la capăt.

Peste un an, am rămas gravidă. Avem doi gemeni: un băiat şi o fată; acum au doi anişori. Soţul este mereu acasă lângă noi. Petrecem mult timp împreună. Momentele neplăcute parcă nici nu au fost. Colega mea a rămas doar cu amintiri. Am scris aceste cuvinte, pentru ca toate femeile să ştie că orice bucurie sau tristeţe o poţi spune doar mamei tale şi nu unei prietene, iar familia trebuie păstrată.

Angela din Chişinău

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău