Dragostea mea

iNu vreau să te mai acuz de nimic, nu pot să-ţi mai cer să îmi oferi o poveste de dragoste cu un final fericit, pentru că nu poţi da timpul înapoi. Am să încerc să mă controlez şi să te aştept.

Poate că o să te întorci, numai Dumnezeu ştie cât am greşit. Am să păstrez toate amintirile despre tine în inima mea, vei fi mereu cu mine. Iartă-mă dacă te-am judecat greşit, poate greşesc eu sau poate tu… Oricum, nu cred că povestea noastră de dragoste va fi la fel ca la început, deja ne îndepărtăm câte puţin.

Nu mai am putere să-ţi aduc aminte de tot ce a fost frumos între noi, pentru că tu nu mai poţi înţelege dragostea. Nu cred că poţi sta să aştept la nesfârşit pe cineva căruia nu-i pasă de mine, indiferent cât de mult ţin la tine. Dar dacă o să fii acelaşi om pe care l-am cunoscut, te pot aştepta şi o mie de ani. Vreau să-ţi mai spun că te iubesc enorm, mi-e dor de tine.
Aceste rânduri le-am scris plângând, sper să te mişte măcar un pic cele scrise de mine, dar nu cred că vei citi această poveste de dragoste. Tu ai fost primul bărbat care m-a învăţat totul despre dragoste, m-ai învăţat să râd, să plâng, să trecem peste momentele grele.
Cu toate că eşti departe, te iubesc şi te voi iubi mereu. Nu mai spun nimic. Nu mai pot şi nu mi-am imaginat că o să trec prin astfel de clipe groaznice. Dar asta este povestea mea de dragoste!

Anonim