Dragostea… fără clișee

În prima lună de iarnă și în preajma sărbătorilor de Crăciun, credem totuși că din dorința de a fi mai buni, mai receptivi și mai iubitori, foarte mulţi spectatori au venit pe 4 decembrie 2012 la Centrul de Dramaturgie Contemporană (CDC) din Republica Moldova, unde au fost angajați interactiv într-un eveniment absolut special – spectacolul-lectură întitulat „CHIȘINĂU, dragostea mea…”.


Chișinăul, așa cum e… azi, aici, pentru unii… Or, masteranzii anului I „Scriere dramatică”, AMTAP (coordonator artistic, Angelina Roşca): Mariana Starciuc, Ina Surdu, Artiom Oleacu, Mihai Pohileac, Dumitru Marian ne-au (tran)spus în câteva fragmente dramatice Chișinăul așa cum îl văd ei în anumite momente ale vieții lor cotidiene: fie în transportul privat și public, fie pe străzile orașului invadate de cruci, fie în cluburi, fie în dialog cu edilii capitalei etc. Ei (alții ar fi scris despre altceva și altfel) nu au visat și nu au căutat doar splendorile orașului, ci i-au absorbit cu un burete oțetit și mizeriile pentru a sensibiliza și a încerca, din dragoste, să le „spele”. Chiar dacă tinerii dramaturgi și-au asumat prea în serios unele realități urbane omniprezente, simțindu-se necesitatea unui (sur)plus de (auto)ironie și umor, și încă tot n-au pus degetul pe toate rănile… iubitului nostru oraș.
Chișinăul, așa cum a fost… În concordanță cu tematica textelor, pentru a re-crea ambianța capitalei și pentru a-i pune trecutul-prezentul într-o relație comparativă de reversibilitate și incompatibilitate, dragostea față de orașul lor și-au expus-o Teodor Covrig prin coloana sonoră și scenografii: studenţii anului I, II „Scenografie”, AMTAP (coordonatori artistici: Iurie Matei și Vlad Bulat). De la Porțile Orașului, mai multe edificii ale capitalei, confecționate din carton, erau „reparate” prin imaginile printate ale unor clădiri și monumente vechi, biografii ale unor personalități istorice și aproape mitice care au făcut istoria capitalei, dar și cu crucile, inscripțiile, anunțurile, publicitatea etc. ce ne terorizează simțurile și privirea oriunde și oricând în Chișinău…

Chișinăul, așa cum am dori să fie… l-am văzut în fragmentul scurt al unei proiecții idilice cu imaginile „orașului din piatră albă”, prezentat de Mihai Pohileac la sfârșitul lecturilor, dar și în… tradiționalele discuții de la CDC. Ele ne-au re-confirmat controversata noastră predilecție de a fi niște spectatori comozi la spectacolul teatral și existențial și de a ne sustrage realității imediate pentru a visa oricum la… dragoste. Oare nu aceasta, și poate mai mult, au vrut să (ne) spună creatorii în „CHIȘINĂU, dragostea mea…”?
Astfel, la exact trei luni de la fondare (04.09.2012 – 04.12.2012), prin această colaborare mutual benefică AMTAP – CDC și prin acest mai mult decât un spectacol-lectură, Centrul de Dramaturgie Contemporană (CDC) și-a trăit punctul culminant al acestei stagiuni și și-a legitimat dreptul la existență în… orașul Chișinău.

 

P.S. Ceea ce ne-ar îngrozi ar fi nu dacă artiștii ar vedea Chișinăul doar în culori alb-negru sau roz, ci dacă aceste ipostaze temporale ale capitalei noastre, parafrazând laitmotivul din fragmentul lui Artemie Oleacu, ar deveni niște… situații-clișeu.

Dorina Khalil-Butucioc

Text foto:

Scenă din spectacolul-lectură „CHIŞINĂU, dragostea mea…” prezentat în cadrul CDC.

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău