Dragostea e o taină mare, n-o împărtăşi cu fiecare

Cealaltă femeie cu care se vedea în paralel de la începutul căsătoriei era nimeni alta decât sora soţiei sale

Cristina şi Alexandra sunt două surori care s-au născut la intervalul de patru ani una faţă de alta, într-un sat din raionul Cantemir. De mici au mers cu părinţii la muncile câmpului, i-au ajutat la îngrijirea animalelor şi păsărilor de pe lângă casă. Au deprins de timpuriu cum se face o mămăligă, cum se coace un cozonac, dar, în acelaşi timp, au ţinut cont şi de îndemnul mamei care le repeta mereu: „Învăţaţi! Să nu umblaţi ca mine cu mâinile şi călcâiele crăpate de-mi cântă chiriecii prin crăpături!”.

„Nu ştiam că o să te întâlnesc, dar te aşteptam”

Şi fetele au învăţat bine la şcoală, au fost bune prietene cu biblioteca. Se întâmpla foarte des să le prindă zorile citind din Guy de Maupassant Jules Verne sau Hector Malot („Singur pe lume”). Citeau şi povesteau colegilor de clasă, fetelor din mahala despre cele citite. Era un exerciţiu foarte bun în cultivarea artei povestitului, care le-a prins bine în activitatea de pedagog de mai târziu. Mai întâi, cum era şi firesc, a mers la facultate. Cristina, fată frumoasă şi deşteaptă, delicată şi foarte sensibilă, era pe placul mai multor colegi. Ea însă se îndrăgostise de Igor care aproape că nu-i atrăgea atenţia. Avea 21 de ani ca şi ea şi trăia la o mătuşă. Maică-sa şi taică-său erau plecaţi în Portugalia. Cristina era atât de îndrăgostită de el, încât nu a mai putut tăinui sentimentele ce o copleşeau şi, într-o zi, după ore, a găsit momentul potrivit să-i zică: „Nu ştiam că o să te întâlnesc, dar te aşteptam. Nu crezi că ar fi bine să dăm viaţă unei relaţii frumoase?”. „Habar n-am. Dar dacă zici, să încercăm. Eşti frumoasă. Toate sunt la locul lor: şi sâni, şi şolduri, şi picioare.” Fetei nu i-a prea plăcut răspunsul. Cu toate acestea, s-a bucurat că propunerea i-a fost acceptată. Azi, la o cafea, mâine, la cinema, poimâine, la o conferinţă. Alături de Igor, Cristinei îi creşteau aripi. Pe la anul IV, s-au căsătorit. Îşi vedeau viitorul muncind cinstit şi trăind demn într-o căsuţă drăguţă cu multe flori şi multă dragoste pentru familia lor.

Peste doi ani visul s-a împlinit. Aveau amândoi serviciu. Ajutaţi de părinţi, şi-au cumpărat o casă în Chişinău. Când totul părea să fie bine şi mai bine, tocmai când urmau să se mute în casă, Igor i-a mărturisit că iubeşte altă femeie, că nu a iubit-o niciodată şi că s-a căsătorit mai mult din respect pentru ea. Biata de ea n-a avut puterea să rostească măcar un cuvânt. Toate s-au prăbuşit în jurul ei într-o singură clipă. A crezut că i s-a oprit inima în loc. Igor, singurul ei iubit (nu mai iubise pe altcineva până la el), nu i-a dat de înţeles niciodată că relaţia lor se află în derivă. Ori poate ea îl iubea orbeşte şi nu a fost în stare să înţeleagă, să simtă că toate vorbele şi mângâierile lui erau false!

Trecutul şi prezentul ei plin de speranţă s-a prefăcut în cenuşă

Dar şi mai mare a fost şocul când a aflat că cealaltă femeie era nimeni alta decât sora ei, Alexandra, cu care a împărţit toate secretele, căreia i-a vorbit întotdeauna despre Igor cu încântare şi admiraţie. Ce putea fi mai rău şi mai dureros! Trecutul şi prezentul ei plin de speranţă s-a prefăcut în cenuşă. Noutatea a doborât-o la pământ. A trebuit să meargă la psiholog şi la preot. Psihologul a sfătuit-o să renunţe la emoţii, să se ia în mâini. Părintele egumen i-a spus să-şi îngrijească rănile prin iertare şi uitare. Cristina le-a urmat parţial sfaturile, a fost de acord să divorţeze. Dar nu putea să uite atât de uşor pagina bună pe care o trăise cu fostul ei soţ, frumos şi ambiţios.

În toţi anii cât au fost împreună, femeia avea convingerea că bărbatul gândea exact ca ea şi că o iubea la fel cum îl iubea şi ea. Cât de naivă a fost! Nu s-a gândit niciodată că relaţia dintre el şi cumnată, care s-a legat de la prima cunoştinţă, înţelegerea şi stima pe care i-o acorda, putea să ajungă atât de departe. Vă daţi seama cât au avut de suferit şi părinţii surorilor. Cât de mult ţineau la ginere care le-a plăcut de cum le-a păşit pragul. Atunci mama i-a spus Cristinei: „Să te ţii scai de el că e băiat bun!”. Biata mamă nu s-a gândit niciodată la o atare situaţie dificilă. Le iubea la fel pe amândouă fiicele, le-a învăţat numai de bine şi acum, poftim!…

Bătrânii evrei o ajută să treacă peste suferinţa ei

Totul a mers foarte repede. Cei doi s-au căsătorit fără prea mare fast şi fără sprijinul părinţilor. În telegrama pe care le-a expediat-o în ziua nunţii, Cristina le-a dorit casă de piatră şi le-a spus că nu e supărată pe ei. Peste câteva luni a plecat în Israel. Norocul i-a scos în cale o familie de evrei români la care s-a angajat să muncească în calitate de menajeră. Bătrâna evreică, fostă profesoară de psihologie în România, a ajutat-o să treacă peste suferinţa ei. Timp de o jumătate de an, Cristina a reuşit să se rupă de toată viaţa trăită cu Igor. Bătrânul evreu i-a spus într-o zi: „Se zice că dragostea e oarbă, te sfătui să fii cu ochii larg deschişi atunci când o să te mai îndrăgosteşti”. „N-aş vrea să mă mai îndrăgostesc vreodată, mi-i teamă să nu o păţesc din nou”, i-a răspuns Cristina. Bătrânul i-a spus să nu zică nu niciodată. Şi a fost bucuros s-o vadă râzând…

Fericirea Cristinei şi nefericirea Alexandrei

Munca cu aceşti doi bătrâni, vizitarea locurilor sfinte îi aducea alte compensaţii. Într-o zi, în timp ce cumpăra lapte de la magazin, l-a cunoscut pe Valeriu, un tânăr de 32 de ani din Moldova, nu prea frumos la chip. Au început să iasă împreună. Era băiat inteligent. Îi plăcea să discute cu el, se simţea bine lângă el, dar nu se îndrăgostise de el. Şi-a zis că nu are nimic de pierdut atunci când noua sa cunoştinţă i-a mărturisit că nu a mai întâlnit niciodată o fată atât de frumoasă şi i-a propus să trăiască împreună. Fusese căsătorit, nu avea copii. Şi ea fusese căsătorită şi nu avea copii. În cap i-a răsărit gândul: „Dacă acest bărbat frumos la suflet doreşte să fie lângă mine înseamnă că Dumnezeu îmi mai oferă o şansă”.

Deşi hotărâse să treacă la el cu traiul, le-a cerut sfatul şi bătrânilor evrei pentru ca mai târziu să nu se căiască de hotărârea luată. Le-a spus că bărbatul nu e rupt din soare, dar e bun la suflet, e destul de inteligent, are darul desluşirii multor lucruri în mai multe domenii. După ce a ascultat-o, evreul i-a spus: „Să nu cauţi niciodată strălucirea pe dinafară. Adevărata strălucire vine din suflet şi din felul de a gândi”.

A doua zi, Cristina s-a mutat la Valeriu, continuând să îngrijească de bătrânii evrei, care i-au devenit foarte apropiaţi. De atunci au trecut doi ani. E fericită şi îi mulţumeşte Domnului că a salvat-o de suferinţe şi durere. Cu Alexandra nu a vorbit de când a divorţat de Igor. Îi trimite din când în când câte un mesaj. Şi ea îi răspunde. După un an de la căsătoria cu Igor, i-a scris Cristinei: „Eşti cea mai bună soră din lume. Mă simt enorm de vinovată faţă de tine… Igor m-a părăsit. A plecat cu intenţia să reînvie căsnicia voastră pierdută…”. Cristina i-a răspuns: „E prea târziu. În apa în care m-am fript o dată, a doua oară nu mă bag”.

The following two tabs change content below.
Nina Neculce

Nina Neculce

Nina Neculce

Ultimele articole de Nina Neculce (vezi toate)