Dragostea din copilărie ajunsă la maturitate

Aşa a fost să fie, spunem noi deseori, mai ales atunci când ni se întâmplă lucruri ciudate, precum s-au întâmplat şi în viaţa mea. Aveam atunci 25 de ani când am ieşit prima dată din Moldova.

Primisem o bursă de şase luni la studii în Marea Britanie. Eram fericită. Credeam că toată lumea este a mea. Părinţii m-au susţinut mereu să fac carte şi la liceu, şi la universitate. Cu greu, dar am reuşit să-mi găsesc un serviciu, după absolvirea facultăţii, care pe vremea ceea nu prea era plătit, dar, cu genţile de acasă ale mamei, mă descurcam. Eram prietenă cu un băiat din raionul Glodeni, simpatic, deştept şi educat. Am fost împreună vreo doi ani şi ne decisesem să facem nuntă după ce mă voi întoarce de la studii. Andrei nu prea era fericit că plec, dar nu putea nici să-mi interzică ceva.

Mi-am luat inima-n dinţi şi am pornit spre Marea Britanie la sfârşitul lunii septembrie. În Moldova ploua, ceea ce însemna semn bun, adică îmi va fi cu noroc drumul. Cu emoţii mari am ajuns în Marea Britanie. La drum, m-am descurcat bine, pentru că cunoşteam bine limba engleză. După ce m-am cazat, am decis să hoinăresc un pic prin împrejurime ca să cunosc mai bine locurile şi să ştiu cum să mă deplasez ca să nu mă rătăcesc ducându-mă la universitate.

Prietenul copilăriei mele

Am ieşit din cămin şi m-am întâlnit cu un prieten din copilărie, originar din satul meu natal. Am rămas şocată. Nici în gând nu-mi putea trece că mă voi întâlni cu cineva de acasă, într-o ţară străină. Mai ales cu el! Îl simpatizam mult când eram doar o puştoaică, pentru că el era şi este mai mare decât mine cu nouă ani. După ce am discutat, am aflat că şi el era într-o vizită de lucru care dura de ceva timp. Ne-am despărţit cu înţelegerea că ne vom întâlni peste o zi, seara, în acelaşi loc. Aşa a început povestea noastră de dragoste. Eram liberi ambii, nici el nu era căsătorit şi nici eu nu eram căsătorită, deşi ştiam că în Moldova mă aşteaptă cu nerăbdare logodnicul, precum ne-a fost înţelegerea înainte de plecare. La universitate m-am acomodat repede. În fiecare zi orele îmi erau tot mai interesante şi pline de cunoştinţe noi. Mergeam la bibliotecă în fiecare zi, iar seara aveam întâlnire cu Victor. Discuţiile şi serile petrecute cu el îmi erau tot mai interesante. La un moment dat, mi-am dat seama că ne îndrăgostisem unul de altul. I-am spus că am un prieten în Moldova şi că mă aşteaptă acasă ca să facem nunta. El mi-a spus că a avut o relaţie care a durat mult timp, dar până la urmă au decis să se despartă, fiecare alegându-şi calea sa, iar plecarea din ţară îl face să uite vechea relaţie.

Declaraţia de dragoste

Într-una din seri, mergând la locul întâlnirii noastre, unde de fiecare dată mă aştepta Victor, am văzut că la masa noastră nu era nimeni. L-am aşteptat vreun sfert de oră, gândindu-mă că s-a întâmplat ceva dacă nu venise. Cu emoţii şi cu gânduri răzleţe, bând o cafea, priveam ţintă la uşa cafenelei în ideea că, din clipă în clipă, îl voi vedea. A apărut. Avea în mână un buchet enorm de trandafiri. Mi-a dăruit florile împreună cu un sărut dulce pe buze, şoptindu-mi la ureche că-i plac mult şi că ar vrea să fim împreună pentru toată viaţa. A spus atât de uşor şi calm aceste cuvinte încât uitasem de toate. Lumea era numai a mea şi a lui. Era atât de echilibrat în tot ceea ce făcea şi vorbea. Mă îndrăgostisem. Nu i-am răspuns la propunere. A fost o seară de neuitat cu lumânări şi săruturi dulci. Peste câteva zile Victor trebuia să se întoarcă în Moldova, unde lucra permanent. Am decis să rup relaţia cu Andrei şi să-i spun adevărul, dar numai când mă voi întoarce înapoi în republică. Dragostea faţă de Victor îmi dăduse aripi şi puteri parcă mai mari. Studiam lucruri noi în fiecare zi în Anglia şi eram pasionată de orice activitate practică pe care o desfăşuram. Am primit şi o diplomă la sfârşitul cursurilor în care se menţiona că am fost una dintre cele mai bune studente. Tot timpul cât m-am aflat în Marea Britanie am corespondat cu Victor, ne-am scris zilnic mesaje de dragoste, iar în fiecare duminică aveam convorbiri telefonice. Aşa a trecut timpul şi trebuia să mă întorc acasă.

O nouă primăvară-n suflet

Când am coborât din avion, aerul cald de primăvară îmi umpluse toată fiinţa mea. Totul în jur de-abia începuse a înverzi. Natura se trezea la viaţă. Voiam să încep totul de la început, dar numai cu Victor.
La aeroport m-a întâlnit Andrei şi părinţii mei. Aşa decisesem eu şi Victor a fost de acord, trebuia să vorbesc cu Andrei şi cu părinţii mei, care-l credeau ginere de-acum. Întâlnirea a fost una caldă şi frumoasă, dar Andrei simţea răceala mea. Mă străduiam să fiu mai zâmbitoare, deşi era imposibil, pentru că în gândurile mele era numai Victor. După ce am stat cu părinţii la masă şi am discutat câteva ore în şir despre modul cum mi-am petrecut timpul departe de casă, am ieşit cu Andrei la o plimbare şi i-am spus adevărul. Indignat şi supărat, s-a întors şi a plecat chiar în seara aceea spre Chişinău. Asta a fost ultima noastră întâlnire. Le-am explicat părinţilor peste ceva timp că am decis să nu mai mergem pe acelaşi drum.

Toamna se numără bobocii

M-am întors la Chişinău, la serviciu. Şefii m-au ridicat în post, mărindu-mi şi salariul. Totul mergea foarte bine. Am început să ne întâlnim cu Victor în fiecare seară după serviciu. Aşa a durat o perioadă până ce le-am spus părinţilor că vreau să mă căsătoresc cu Victor. După ce au aflat cine va fi viitorul ginere, părinţii au fost un pic miraţi, spuneau că diferenţa de vârstă este prea mare, dar până la urmă au căzut de acord cu mine, pentru că altceva nu aveau de ales. Toamna, am decis să ne căsătorim. A fost o nuntă frumoasă. Avem de-acum a zecea toamnă împreună. Ne iubim ca şi acum un deceniu. Avem trei fetiţe sănătoase. Suntem o familie fericită şi împlinită. Şi acum sunt de părerea că fiecare om are destinul său.

Nina V., Chişinău

The following two tabs change content below.