Dragostea amăgitoare e ca floarea trecătoare

FAMILIE // „E mare plictiseală acasă. Viaţa nu are haz în satul nostru…”

De un an şi ceva, Igor şi-a adus o altă nevastă în casă. A încercat în fel şi chip să o convingă pe Liduţa lui să lase odată Italia ceea, dar degeaba. Femeia s-a deprins cu alt mod de viaţă, cu alte dezmierdări şi îmbrăţişări şi nu mai vrea să se întoarcă în mahalaua lor pustie. Acum doi ani, după o vacanţă petrecută în Moldova, i-a spus soţului: „E mare plictiseală acasă. Viaţa nu are haz în satul nostru, precum nu are haz nici traiul alături de tine. Aşa că rămâi sănătos, bărbate, că nu mă mai întorc!”. Şi a ieşit din casă, lăsându-l pe Igor împietrit şi pe fiul său de 13 ani plângând.

Igor a venit pe lume de ziua mamei, când aceasta împlinise 43 de ani. Tatăl său avea atunci 49 de ani. Ajunsă la capătul puterilor de atâtea medicamente şi rugăciuni înălţate pe la biserici şi mănăstiri, femeia se împăcase cu gândul că nu va mai avea copii. Iată de ce naşterea băiatului a fost considerată de părinţi o adevărată minune. Micuţul creştea de asemenea de minune. Era firesc ca părinţii să-i poarte o dragoste nemărginită, iar copilul să crească cuminte. Şi ca scump odor ce era, mama şi tata stăteau mereu cu ochii pe el.

De teama să nu i se întâmple ceva, i-au interzis să iasă din ogradă. Din acelaşi motiv nu l-au dat nici la grădiniţă. Cât a învăţat la şcoală, părinţii l-au dus şi l-au adus de la ore, chiar şi în clasele mari, când băiatul s-a făcut un flăcău frumos.

Igor, pasionat de romanele de dragoste

Multe fete şi-l doreau, dar Igor nu le acorda nicio atenţie. Nu-l atrăgeau nici discotecile, nici serbările şcolare. Cât a fost mic, cum ajungea duminica, pleca cu mama la biserică. Dacă a mai crescut, cum se trezea duminică dimineaţa, lua o carte în mână. Îi plăceau mai cu seamă romanele de dragoste. Rămânea mereu cu gândul la frumoasele relaţii din romanele citite. Însă n-a avut nicio relaţie în anii de şcoală. Deşi a fost elev bun, după absolvirea şcolii a rămas să lucreze tractorist cu taică-său. Lucra din zori până în noapte şi iarnă, şi vară. Puţinul timp liber care îi rămânea îl petrecea cu cartea în mână. Fără schimbări şi fără tresăriri, zilele se rânduiau una câte una. Se apropia de 30 de ani, dar de însurătoare nici gând.

L-au însurat babele

Însă, într-o bună zi, naşele de botez i-au găsit mireasă. O fată dintr-o familie aleasă din mahalaua lui, cu 13 ani mai mică decât el. La început, Igor nici nu vroia să audă de căsătorie. Până la urmă, s-a văzut nevoit să le facă pe plac părinţilor şi naşelor de botez. La logodnă, flăcăul s-a uitat mirat la Liduţa care şedea zâmbitoare lângă el. Nu ştia ce să-i spună, nu ştia ce să facă cu mâinile şi le tot freca întruna. Am uitat să vă spun că băiatul era sfios din cale afară. Dar soarele străluceşte şi peste cei răi, şi peste cei buni, şi peste cei îndrăzneţi, şi peste cei timizi. Aşa că, pe unde cu ruşine din partea logodnicului, pe unde cu îndrăzneală din partea miresei, logodna s-a făcut. Peste câteva săptămâni, s-a făcut şi nunta.

Ghinionul din ziua nunţii

Acum ascultaţi ce poznă a făcut mirele în ziua nunţii! Când a auzit bietul de el muzica şi a văzut ograda plină de lume, a încremenit de ruşine. Cum să iasă şi să nu se poticnească în faţa atâtor nuntaşi? Şi i-a trecut prin gând o ideie – să ia 100 de grame de ţuică pentru curaj! Zis şi făcut. El, care nu punea picătură de alcool pe limbă, a dat paharul peste cap şi imediat cămara cu toate obiectele din ea a prins a se roti împreună cu el. Când a văzut că e gata să cadă, s-a întins pe un pătucean şi a adormit. În ogradă, veselie multă, timpul de mers la cununie, iar mirele a intrat parcă în pământ. „Vai de mine şi de mine! Ce ne facem acum?”, se văicărea soacra cea mare după ce l-a căutat prin toate acareturile din jurul casei şi prin toate camerele din casă în afară de cămăruţa din fundul tinzii.

După o oră de căutări, l-au găsit palid la faţă ca un mort. „L-au deocheat!”, s-au dat cu părerea câteva rude şi au trimis după moş Anton din marginea satului care ştia să descânte de deochi. Bătrânul a stins câţiva cărbuni într-o cană cu apă şi a tot bolmojit preţ de aproape o oră în jurul lui, dar degeaba, mirele stătea nemişcat. Nici agheasma, nici mirul nu l-au ajutat să se ridice. S-a trezit abia pe la chindii. Uşor ameţit de alcool şi de cântecele lăutarilor, a luat-o pe Liduţa de mână şi au mers la cununie. A urmat o nuntă la care a mâncat şi a băut tot satul. În toiul nunţii, Igor a simţit pentru prima dată în suflet o adiere uşoară, care venea parcă din cărţile citite, parcă dintr-o suflare a altei vieţi, unde sunt numai fericiri.

Fericirea avea chipul Liduţei

Luminat de dragostea ce i-o oferea Liduţa, imediat după nuntă, tânărul soţ s-a simţit cu adevărat fericit. Împreună cu jumătatea sa visau la o viaţă plină de bucurii, la o căsuţă liniştită cu mulţi copaci şi flori în jur şi, bineînţeles, cu mulţi copii. Bărbatul credea că natura îi face pe oameni mai buni, iar copiii sunt raze de lumină în casa omului. Şi aşa, cu gânduri bune şi senine, bucuriile se înmulţeau în familia lor. Mare bucurie a fost când s-au văzut în căsuţa lor pe care au ridicat-o aşa cum au visat. Mare bucurie a dat peste ei când le-a venit pe lume fiul, când au câştigat la loto o maşină şi tot aşa. Astfel, zi de zi, ambii soţi erau plini de speranţă. Când venea vorba de fericire, Igor o definea cu chipul şi sufletul Liduţei. Iar aceasta zicea că a cunoscut ce e fericirea doar alături de Igor.

Plecarea în Italia le distruge familia

Toate au fost bune până la plecarea Liduţei în Italia. S-au despărţit cu ochii în lacrimi. Rămas cu fiul acasă, Igor devenise deprimat. Peste câteva luni, a plecat şi el în Italia. Însă nu a putut sta printre străini. Îşi implora soţia să se întoarcă la cuibuşorul lor, dar aceasta a refuzat categoric. Dacă a văzut că nu o poate convinge, s-a întors singur la fiul care avea mare nevoie de cuvântul tatălui. Nu e greu să vă daţi seama ce s-a întâmplat mai târziu. Liduţa, femeie cu vino’ncoa, plăcuse unui italian bogat care i-a propus să-i fie amantă, cu remunerare bineînţeles. Vera, o prietenă din sudul Moldovei, i-a spus: „Mai stai pe gânduri? Ce îţi pasă ce o să zică soţul tău! Şi-apoi e acasă şi de unde o să ştie el ce faci tu aici? Aşa cum nu ştii nici tu ce face el acolo, în sat”.
Şi Liduţa s-a culcat cu italianul. De la o întâlnire la alta, simţea că îl îndrăgea din ce în ce mai mult pe noul său bărbat. După doi ani de dragoste ca în filme, Liduţa a ajuns la concluzia că nu se mai întoarce acasă. Hotărârea definitivă i-a adus-o la cunoştinţă şi soţului.

Igor se recăsătoreşte, Liduţa se răzvrăteşte

Decizia Liduţei i-a provocat mari dureri de inimă. Omul a purtat multă vreme în suflet speranţa că îi vor veni soţiei minţile la cap. A suferit sărmanul de el mai bine de un an, după care şi-a adus o altă femeie în casă. Încet-încet, durerile provocate de înşelăciunea Liduţei s-au vindecat. Igor a îndrăgit-o pe a doua nevastă cu care s-a cununat în biserică. Şi fiul lui o iubeşte ca pe o mamă.

Despre înţelegerea ce domnea în casa lor s-a auzit şi în Italia.

Şi Liduţa – căreia la început nu-i păsa ce face soţul său acasă – a venit val-vârtej în august curent şi a făcut mare scandal. A jignit-o pe nevinovata femeie şi a alungat-o din casă. Igor i-a urmărit cu răbdare spectacolul, iar după ce a terminat i-a spus: „Alegerea a fost a ta. Aşa că nu ai dreptul să o alungi pe femeia asta din casă”. Un pic mai potolită, Liduţa s-a întors către fiu: „Da’tu, Ionuţ, ce zici? Aşa-i că prăpădita asta nu are ce căuta în casa noastră?”. Băiatul a cugetat câteva clipe, după care i-a spus: „Aşa păţesc toţi cei care încalcă jurămintele. Locul matale e lângă italian, iar al lui tanti Margareta – aici, în casa noastră”.

Nina Neculce

The following two tabs change content below.