Dragoste şi răzbunare

Dacă până acum aveam o relaţie de prietenie cu el pentru că avem împreună doi copii şi el este tatăl lor, acum ne duşmănim

Viaţa unui om nu este o poveste, dar dacă începi a aşterne toate care s-au petrecut, unele momente parcă sunt rupte din poveşti cu Feţi-Frumoşi şi Ilene-Cosânzene. Clipele frumoase au fost atunci când ne-am cunoscut.

Eram tineri şi dornici de dragoste şi de frumos. Prietenia şi dragostea noastră au durat mulţi ani, până când am terminat ambii studiile şi ne-am găsit câte un loc de muncă. Atunci am decis să ne căsătorim.

Până la căsătorie nu ne-am certat. Problemele şi regretele au început atunci când am dat viaţă la doi copii frumoşi şi sănătoşi.

Toate certurile au început din cauza lipsei de bani. Eu fiind acasă, în concediu de creştere a copiilor, şi el muncind, nu reuşeam să ne descurcăm cu un salariu pe care îl primea soţul meu.

Fericirea şi banii

Cu ajutor din partea părinţilor, am trăit până când copiii au mers la şcoală. Necesităţile au crescut, ne gândeam la faptul că nu avem un cuib al nostru. Locuiam cu chirie care creştea în fiecare lună. Pe atunci, au început plecările peste hotare, când toţi căutau să se descurce cumva. Printre miile de moldoveni care au plecat peste hotarele republicii a fost şi soţul meu, eu rămânând acasă cu copiii.

După ce a plecat în Portugalia, primeam sunete în mod regulat de la el. Şi deoarece a fost printre cei care au plecat din republică acum mai bine de un deceniu, şi-a găsit un loc de muncă uşor şi bine plătit, iar după un an primea un salariu la care nici nu visai în Moldova noastră mică.

În fiecare duminică, cu ambii copii alături de mine, discutam cu soţul la telefon. Vorbeam despre ceea ce făceam săptămână de săptămână, despre succesele şi bucuriile copiilor. Primeam pachete de la soţ cu bani şi alte lucruri. Eram fericită că aveam cu ce întreţine copiii. Soţul îmi spunea despre posibilitatea de a merge împreună cu copiii la el, iar peste o perioadă chiar să trecem cu traiul în Portugalia.

Aşa au trecut luni, până când am simţit că discuţiile noastre au început să fie mai rare şi mai scurte, deşi aveam bani destui. Eu lucram în calitate de contabilă şi aveam un salariu decent. Banii de peste hotare îi investeam în construcţia casei.

Cum am divorţat

După trei ani de despărţire, am simţit că familia noastră se năruie. Am încercat să-mi chem soţul acasă. El îmi spunea că stăpânul nu-i permite să plece şi că ar putea rămâne fără lucru. Îmi aducea mereu aminte că trebuie să creştem copiii şi să finisăm casa pe care o ridicasem între timp.

Bucuria  mea şi a copiilor erau clipele când discutam prin intermediul internetului. Simţeam cum soţul meu încerca mereu să scurteze discuţiile din familie, scuzându-se că trebuie să plece.

Într-o zi când m-am întors de la serviciu şi lucram pe lângă casă, un sunet din partea soţului mi-a distrus toate speranţele şi încrederea în ziua de mâine. Îmi spunea la telefon că relaţia noastră nu mai poate continua aşa şi că el va înainta acţiune de divorţ. Nu am încercat să cer explicaţii. Îmi era clar că avea o relaţie de care nici nu s-a ruşinat să-mi spună direct.

Pentru a obţine divorţul a venit acasă. A avut nişte discuţii cam reci cu copiii, spunându-le că îi va susţine financiar în continuare cât va putea doar ca ei să înveţe bine „şi să asculte de mama”. A mai trimis bani pentru copii o perioadă apoi a încetat, motivând că se descurcă cam greu.

După mai multe nopţi nedormite din cauza insomniilor, am decis să-mi trăiesc viaţa alături de copiii mei, care sunt mari şi au înţeles situaţia din familia noastră. Am decis să-mi caut şi eu un bărbat care m-ar accepta aşa cum sunt.

Cerere în căsătorie

Pe internet am cunoscut un italian. Nu m-am gândit niciodată că discuţiile pe internet pot conduce la cerere de căsătorie. După o comunicare de mai bine de jumătate de an, am avut o invitaţie în Italia unde am mers împreună cu copiii mei. Italianul în vârstă de 53 de ani era văduv, avea un fiu matur. Am locuit la el acasă timp de două săptămâni şi ne-am despărţit cu ideea că el va veni în Moldova, în ospeţie. După două luni de zile, atunci când a venit în Moldova, m-a cerut în căsătorie.

Timp de un an, am pregătit actele pentru a mă stabili în Italia. Acum, după ce m-am aranjat un pic şi m-am deprins cu modul de viaţă într-o ţară străină, împreună cu copiii, a apărut şi primul meu soţ. Tatăl copiilor mei vrea din nou să fim împreună ca o familie. După mai multe discuţii avute cu el, refuzându-i propunerea, acesta mă ameninţă că-mi va lua copiii. A venit în Italia şi a discutat cu copiii pentru a-i convinge să treacă cu traiul la el. Ne terorizează la telefon. Spune că nu-mi va permite să fiu fericită dacă el nu este fericit.

Dacă până acum aveam o relaţie de prietenie cu el pentru că avem împreună doi copii şi el este tatăl lor, acum ne duşmănim. Încerc să-l evit pentru că vrea să-mi spulbere liniştea pe care am căpătat-o acum în Italia alături de soţul meu.

 

The following two tabs change content below.