Dragoste mare sau trădare

Sad ManCe se întâmplă când unul dintre membrii familiei pleacă peste hotare

Şi de atunci nu s-au mai văzut. Alina şi Gabriela, fiica lor de şase ani la acea vreme, i-au fluturat din mână de la geamul autocarului şi duse au fost. Dar el nu ştia cu ce planuri venise soţioara lui după cinci ani de şedere în Spania. Se întorcea de la gară mai trist ca niciodată şi nu-i venea să intre în casa tăcută şi pustie, care i se părea că freamătă de nelinişte. Era către iarnă şi pe nucul din grădină croncăneau ciori negre…

A văzut-o la televizor, i-a plăcut

Povestea Alinei şi a lui Mihai pare una atipică. Avea 22 de ani când a văzut-o la televizor într-o emisiune pentru tineri. Dar ce-i interesant, i-a plăcut nu cum arăta, ci cum a vorbit. Din emisiune a aflat că îşi face studiile la un colegiu din capitală. Voia neapărat să-i afle numărul de telefon. A sunat la redacţia ce a realizat emisiunea, dar fără rezultat. Apoi şi-a amintit de o colegă de şcoală care îşi făcea studiile la acelaşi colegiu.

După jumătate de an i-a aflat numărul de telefon, dar nu i-a telefonat imediat, i-a mai trebuit ceva timp pentru curaj. În cele din urmă, când şi-a luat inima în dinţi, a urcat la volan şi a pornit spre Chişinău. Era în primul an de lucru la şcoală, ca profesor. Aflase mai multe despre ea, ştia şi în care cămin locuieşte. I-a telefonat: „Sunt Mihai. Acum aproape un an, te-am văzut la televizor. Mi-ai plăcut şi aş vrea să te cunosc”.

La care fata i-a răspuns: „Dar eu nu mă întâlnesc cu necunoscuţi” şi a închis. Mihai a mai format numărul o dată: „Mă aflu în faţa căminului. Stau în maşină. Te rog să ieşi să ne vedem. Dacă vei dori să ne cunoaştem, bine, dacă nu, voi pleca amărât înapoi”. Fata a ieşit. I-a plăcut de băiat. După un schimb de vorbe şi-au dat întâlnire pentru seara aceleiaşi zile în cel mai apropiat restaurant din zona căminului.

Pentru a se simţi mai în apele sale, Alina a hotărât să meargă împreună cu prietena. Ajunsese înaintea lui Mihai. S-au aşezat la o masă şi aşteptau. El a intrat. Era foarte serios. Cât au stat la masă, se uita mai mult la prietenă decât la Alina, încât aveai impresia că o place mai mult pe cealaltă. După aceea au mai urmat câteva întâlniri. Într-o zi, Alina i-a zis: „Eşti prea serios, mie îmi plac băieţii veseli, puşi pe glume, aşa că va trebui să ne despărţim”. „E o tactică de-a mea. Aşa am hotărât să fiu pentru început. Dar o să vezi când o să mă cunoşti mai bine cât de vesel pot fi şi eu”.

Formau un cuplu frumos

Înainte ca soarele să plece după orizont, au hotărât să intre în biserica de pe strada pe care se plimbau. Se terminase vecernia, aerul înmiresmat cu tămâie îi învăluia ca un duh venit din cer şi el, foarte hotărât, i-a spus: „O să fii soţia mea!”.

Plină de emoţie şi de bucuria pe care i-o dădeau icoanele, Alina i-a răspuns: „Cum va fi voia celui de Sus”. Erau atât de emoţionaţi, încât nu înţelegeau ce li se întâmplă. Înainte de a ieşi din biserică s-au privit fericiţi. Afară cădea o ploaie cuminte şi caldă de mai, pe care cei doi o asociau cu o muzică ce nu o poţi uita. Despre muzică au vorbit până la uşa căminului. Aflând că Alina preferă cântece din repertoriul Angelei Similea şi Anastasiei Lazariuc. Atunci când a invitat-o la ziua lui de naştere, i-a pus muzica ei preferată.

De acea seară frumoasă şi de cântecele răscolitoare aveau să-şi amintească încă multă vreme. Pentru că de la acea zi de naştere şi până la o poveste de dragoste frumoasă nu a fost decât un pas. În scurt timp, au simţit amândoi că sunt gata să se căsătorească. Au făcut o nuntă cu tradiţii şi cu emoţii, pornind pe drumul cel bun în viaţa de familie. Alina a ales să se stabilească cu traiul în orăşelul lui Mihai şi în casa bunicului acestuia pe care i-o juruise la nuntă. O casă nu prea mare cu o grădină în care găseai de toate şi în care stăruiau arome dulci şi ameţitoare de cu primăvară până toamna târziu.

Cu ce bucurie au prins a-şi trăi zilele Mihai cu Alina în acest colţişor de rai! Cei doi formau un cuplu frumos atât la şcoală, cât şi acasă. Relaţia lor caldă îi bucura pe părinţi şi pe adevăraţii prieteni. Multe clipe frumoase cu emoţii pozitive se scurgeau în clepsidra lor. Niciodată nu avea să uite Mihai noaptea aceea grozavă cu emoţii de nedescris în care a venit pe lume Gabriela.

S-a prins în capcană sărmanul Mihai

Când toate se împleteau atât de frumos în această familie, iar micuţa împlinise un an şi jumătate, Alinei i-a venit gândul să plece la muncă în Spania. Mămica şi soţia ideală a făcut pasul la invitaţia unei colege care muncea deja de un an acolo. A plecat, lăsând fetiţa în grija tăticului şi a bunicilor, adică a părinţilor lui Mihai. „Nu mă aranjează posibilitatea de câştig aici la noi. Vreau să trăim pe picior larg, să ne permitem şi noi mai multe”, i-a spus lui Mihai atunci când a luat decizia. Deşi, la început, soţul era împotrivă, până la urmă, s-a lăsat convins şi i-a permis să plece. Dacă ştia bietul om ce îl aşteaptă, nu-i mai dădea voie.

Alina, trebuie să vă spun, era dorită de mulţi bărbaţi în Moldova, s-a bucurat de succes la bărbaţi şi în Spania. Nu numai că începuse să primească avansuri de la stăpânul casei în care făcea curăţenie, dar, până la urmă, s-a înfiripat şi o poveste de dragoste între ei. Oricât a încercat femeia să se opună insistenţelor bărbatului, până la urmă, a cedat.

Când i-a spus noului iubit că fetiţa lăsată acasă ocupă primul loc în viaţa ei şi că n-o interesează banul, ci atenţia pe care i-o acordă partenerul, spaniolul s-a făcut luntre şi punte şi, cu gesturi mici, a cucerit-o, a adus-o până la aceea că a făcut-o să creadă că o iubeşte mai mult decât soţul lăsat acasă.

În ziua în care a aflat că e însărcinată, Dario (aşa îi spune spaniolului) a rugat-o din tot sufletul să nu întrerupă sarcina. „Dar ce fac cu Gabriela?” „Du-te acasă, pune-te bine pe lângă Mihai. Spune-i că vrei să treci fetiţa pe numele tău pentru a o lua pe câteva luni la odihnă în Spania. O aduci aici şi vom trăi fericiţi împreună cu ea şi cu micuţul care se va naşte”.

Aşa a făcut Alina. S-a purtat ca o pisicuţă blândă cu Mihai. Nimic nu dădea de bănuit în comportamentul ei. Fără să intuiască ce planuri are, bărbatul a dat acordul ca fetiţa să plece cu mama. Abia peste două săptămâni după plecare avea să înţeleagă de ce croncăneau ciorile negre în nucul din grădină. Primise o scrisoare de la Alina: „Ştiu că nu este corect faţă de tine ceea ce am făcut, dar iartă-mă dacă poţi. M-am dat în dragoste cu altcineva care mă face să trăiesc sentimente pe care nu le-am trăit cu tine şi care este un bun exemplu şi pentru Gabriela. Nu pretind la nimic din ce am agonisit împreună. Refă-ţi viaţa cu cine găseşti de cuviinţă şi uită-mă pe mine…”

Nu a fost o rătăcire la mijloc, cum încerca să-şi închipuie. Alina plecase pentru totdeauna, răpindu-i-o şi pe Gabriela. Sunt cinci ani la mijloc de când au plecat şi de atunci nu s-au mai văzut. Unde s-o caute? Când o să vină?…

Nina Neculce

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

The following two tabs change content below.