Dragoste de vânzare II

MORAVURI // Timp de o săptămână, patru clienţi şi zeci de apeluri cu propuneri de întâlnire

„Alo? Sunt de la agenţia matrimonială. Mă numesc Ruslan şi am 32 de ani. Vă spun din start, vreau să mă însor cu o femeie deşteaptă, care să-mi nască doi sau poate trei copii frumoşi. Sunteţi de acord să ne întâlnim?”, acesta a fost unicul apel telefonic adecvat pe care l-am primit de la clienţii unei agenţii de matrimoniale la care m-am înregistrat acum trei săptămâni. Deghizată într-o tânără disperată, aflată în căutarea dragostei, am apelat şi eu la serviciile mai multor agenţii de dating pentru ca în scurt timp să mă pomenesc cu zeci de apeluri telefonice de la bărbaţi de diferite vârste, unul dintre care din start m-a întrebat: „Nu vrei să mergi la mine acasă? Am o floare care trebuie urgent udată”, mi-a spus bărbatul de 43 de ani, client al unei agenţii de dating.

Camelia DÂNGA

„Şi ce dacă are 41 de ani? Câştigă bine, are businessul lui, apartament, nu are copii şi tu cred că i-ai fi pe plac. Să-i dau numărul tău de telefon?”, m-a întrebat Angela, agent matrimonial, atunci când am completat ancheta în care am indicat vârsta, înălţimea, greutatea şi un punct foarte important,  mărimea sânilor. Amintesc că, în ediţia din 29 iulie 2011 a JURNALULUI, am publicat articolul „Dragoste de vânzare”, în care am descris experienţa de înregistrare la agenţiile matrimoniale. E de menţionat faptul că printre serviciile prestate de unele agenţii  sunt incluse întâlnirile de lungă durată şi arendarea apartamentelor „timp de luni, zile, ore”. După ce am fost inclusă în lista de clienţi, chiar a doua zi am fost contactată de trei bărbaţi, toţi dornici de a face cunoştinţă. „Nu vă deranjează că sunt cu 20 de ani mai mică decât dumneavoastră?”, l-am întrebat la telefon pe bărbatul care m-a asigurat că diferenţa de vârstă nu are nicio importanţă.

Prima întâlnire

Mi-am luat inima în dinţi şi am mers la prima întâlnire pe care am stabilit-o într-o cafenea din Chişinău. Un bărbat bine îmbrăcat, cu părul încărunţit şi cu o gentuţă în mână şi-a făcut apariţia cu  zece minute întârziere. Fără să-şi ceară scuze pentru că nu a venit la ora fixată, bărbatul de 51 de ani s-a aşezat vajnic pe scaun şi printre primele întrebări pe care mi le-a adresat a fost unde lucrez şi ce salariu am. „Oricum ai nevoie de un sponsor. Fiecare femeie are nevoie de bani şi eu pot să-ţi dau”. Ulterior, am fost contactată de agentul matrimonial care lucra cu clientul respectiv şi anunţată că bărbatul în cauză s-a plâns pe faptul că nu am fost suficient de amabilă, în special pentru că i-am replicat că nu am nevoie de sponsor şi am refuzat să merg la el acasă. „Eşti prima care nu vrea să meargă în ospeţie”, mi-a spus dezamăgit bărbatul, după care şi-a deschis demonstrativ portmoneul plin cu bani şi a achitat doar ceaiul pe care l-a băut.

Cât costă dragostea?

Deşi agentul matrimonial Larisa m-a asigurat că timp de 13 ani de când există agenţia s-au format mai multe cupluri care într-un final s-au căsătorit, Oleg spune că este de mai mulţi ani clientul acestei agenţii, dar încă nu a reuşit să-şi găsească perechea. Timp de vreo două ore, bărbatul mi-a povestit istoria vieţii lui şi spune că ultima femeie pe care a întâlnit-o tot prin intermediul agenţiei a fost cu el doar pentru bani. „Până la urmă, m-a lepădat pentru că nu-i ajungeau bani. Pentru ea zece mii de lei pe care îi câştig eu lunar sunt prea puţini”, spune dezamăgit bărbatul. Oleg a menţionat că are nevoie de o soţie care să stea acasă, să facă mâncare, să crească copiii, să-l aştepte acasă şi, din start, mi-a pus condiţia că dacă vreau să fiu cu el trebuie să renunţ la serviciu. Oleg nu a vrut să-mi spună câţi bani a cheltuit de când este clientul agenţiei, menţionez că pentru fiecare informaţie despre o potenţială iubită, bărbaţii trebuie să plătească parale serioase. „Am cheltuit nu o singură mie de lei”, doar atâta mi-a spus Oleg.

300 de lei pe noapte

Un „client” deosebit de insistent mă suna şi la miezul nopţii, la fel ca şi mulţi alţii cărora agenţii matrimoniali le-au oferit nr. meu de telefon, deşi din start mi s-a promis că datele mele de contact nu le va şti nimeni fără acceptul meu. Am acceptat întâlnirea pe care am stabilit-o în grădina publică. După lungi discuţii despre relaţiile dintre femei şi bărbaţi şi lamentările pe tema „cât e de greu să-ţi găseşti jumătatea”, tânărul a sunat agentului matrimonial pentru a întreba cât costa arenda unui apartament pentru o noapte. „Dar pentru clienţii fideli nu faceţi reduceri?”. Încercând să-mi stăpânesc emoţiile, mi-am luat rămas bun de la individul respectiv şi l-am rugat să nu mă mai sune. „O să-ţi pară rău””, mi-a strigat bărbatul în timp ce mă îndepărtam. Aceasta a fost ultima întâlnire, după care am anunţat toate agenţiile matrimoniale în care figuram să-mi scoată ancheta şi să le spună tuturor clienţilor acestora să nu mă mai deranjeze. „Aşa de repede v-aţi găsit perechea?”, m-a întrebat mirată Larisa, agentul matrimonial. „Dar banii nu vi-i întoarcem!”, mi-a tăiat-o scurt femeia. Pentru a mă înregistra la agenţia respectivă achitasen taxa (pe trei luni) de 150 de lei.