Dragoste adevărată dată pentru viața toată

P1730711

Soții Leșenco alături de fiul Lilian și nepotul Petronel

Ca o dragoste mare se duce vara, iar toamna vine pentru cuplul de pedagogi Olga și Vladimir Leșenco din Gura Căinarului, Florești, cu parfumul primilor fiori de dragoste pe care i-au trăit acum 54 de ani între pereții Colegiului Pedagogic „Mihai Eminescu” din Soroca, pe atunci Școala Pedagogică „Boris Glavan”. Și când te gândești că toate acestea s-au întâmplat spre bucuria clipelor de-o viață nu poți să nu-i mulțumești Domnului pentru un dar atât de minunat.

Era septembrie, lună frumoasă de toamnă, când Olga, după ore, făcea primele exerciţii pe clapele baianului în fața unei oglinzi mari din sala de festivități a școlii. Peste mâinile ce alunecau nesigure pe clape se scurgea blând lumina soarelui de afară. Studenta de 15 ani își examina mișcările în oglindă și se gândea: „Oare am să pot învăța să cânt la acest instrument?”. În clipa asta ușa s-a deschis și în prag au apărut doi colegi din grupa paralelă. „Vai, ce ochi frumoși are fata aceasta!”, a spus cu încântare unul din ei și ușa s-a închis. În sufletul fetei s-a strecurat ceva dulce și ademenitor ca o chemare de vis. A ieșit pușcă pe coridor. „Cui i s-au părut frumoși ochii mei?”, a strigat în urma celor doi. „Mie”, a zis unul din ei, care nu semănă cu ceilalţi colegi din școală. Era înalt, frumos, seducător. „Eu am rostit în glas cuvintele”, a zis celălalt cu chipul mai palid. Nu mai conta cine a zis. Olgăi îi intra în sânge cel înalt, cu priviri blânde, care avea s-o facă să afle care e gustul și culoarea iubirii. Îi zicea Vlad și venea din satul Nădușita, Drochia. Olga venea din Gura Căinarului, Florești.

Învățau să culeagă frumosul

Au început să se întâlnească după ore, dând viață unei prietenii sincere. Mergeau împreună la film, la spectacole. Povesteau, analizau cele văzute, asimilau tot ce era frumos. Îşi pregăteau împreună lecțiile pentru a doua zi. El o ajuta la matematică, ea – la limba română. Se trezeau dimineața ca să admire revărsatul zorilor. Asemeni poetului știau să savureze începutul unei noi zile. Fiecare avea pasiunile sale. Vlad făcea parte din echipa de baschet a școlii. Olgăi cânta în ansamblul de muzică populară. Deseori cu durere în suflet își aminteau de copilărie. Trebuie să vă spun că Vlad a rămas orfan de mamă când avea șase ani, iar sora lui trei. I-au crescut buneii pe linia mamei, căci taică-său s-a recăsătorit și nu i-a mai păsat de copii. Bunelul, invalid din Primul Război Mondial, își dorea foarte mult ca nepotul să devină învățător și s-a făcut luntre și punte ca să-l poată trimite la învățătură la Soroca. Olga avea trei ani când tăticul ei a murit. Rămasă văduvă la 26 de ani, maică-sa nu s-a mai recăsătorit. S-a sacrificat în numele fericirii copilului. Dorea și ea să-și vadă fiica învățătoare și a făcut tot posibilul pentru atingerea acestui scop.

„Nu te grăbi să dai floarea inocenței”

Totul înflorea în preajma celor doi, care din prima clipă au înțeles că sunt născuți unul pentru altul și au o datorie pe acest pământ – de a-și face viața frumoasă și de a se bucura de zilele dăruite de Dumnezeu. În toți anii de studenție la colegiu i-a legat o dragoste platonică. „Abia către sfârșitul studiilor, când aveam 19 ani, ne-am sărutat pentru prima oară. Mama mea mi-a dat mereu de grijă să-mi păstrez onoarea și demnitatea. Mă atenționa ori de câte ori mergeam acasă: „Ia seama ce faci! Ia seama ce zici! Nu te grăbi să dai floarea inocenței!”. Și nu m-am grăbit”, povestește eroina. Prietenia lor frumoasă era salutată și încurajată de diriginta Olgăi, de alți profesori. Pe de altă parte, cu dispreț și nemulțumire îi trata dirigintele lui Vlad, profesorul de matematică, care a exclus din mintea lui ideea de căsătorie și nu s-a însurat până la moarte. Mereu nemulțumit, striga la ei: „Dragostea a dat în voi! Matematică nu vreți să învățați, numai dragostea vi-i în cap! O să vă dau eu dragoste la examenul de stat!”. Dar, spre surprinderea lui, la examen Olga a răspuns la toate întrebările din bilet pe nota „5” (nota maximă în acei ani, era anul 1966). Dragostea o ajutase să însușească și acest obiect pentru care avea repulsie, nu-i plăcea. La finalizarea studiilor comisia de repartizare la muncă i-a trimis în același raion Sângerei, dar nu și în același sat. Satele erau situate la o depărtare de 7 kilometri unul de altul, distanță pe care tânărul învățător o parcurgea pe jos cu sufletul la gură în fiecare sâmbătă, nerăbdător să-și revadă iubita.

Adevărata fericire o găsesc în lucrurile simple

Așa s-a scurs un an, după care Vlad a cerut-o în căsătorie pe Olga. A fost o zi binecuvântată între zile. Încă peste un an au făcut nunta și, la câteva luni după nuntă, tânărul soț a fost luat la armată. Olga a revenit în satul natal. Nu mult după plecarea soțului avea să vină pe lume primul lor copil, Lilian, pe care Olga l-a crescut ajutată de mama sa până s-a întors soțul din armată.

Firi ambițioase și puternice, Olga și Vlad și-au urmat destinul, construind ca rândunelele casă mare și frumoasă, făcând în paralel facultatea. Ea la Bălți, el la Chișinău. Au mai adus pe lume încă un băiat, căruia i-au dat numele Marcel. Fascinați de pedagogie, s-au zidit în școală jumătate de secol. În primăvara acestui an, au marcat într-un cadru festiv 50 de ani de activitate în domeniul învățământului, ultimii 17 ani Vladimir Leșenco îndeplinind funcția de director al gimnaziului. Pasionată de cântec, Olga este o păstrătoare și o culegătoare de folclor și cântă alături de alți colegi profesori în ansamblul folcloric din sat. Totodată este și președinta Despărțământului Astra „Doina Răutului”. Împreună, mână-n mână și la bine și la greu, de-a lungul anilor au cules multe premii și onoruri.

Dar, dincolo de toate realizările obținute în plan profesional, cea mai mare realizare le sunt copiii, care le-au adus două nurori frumoase și deștepte și patru nepoți, pacea, liniștea și armonia din casă. Sunt niște romantici și după 48 de ani de căsnicie și 54 de ani de când s-au cunoscut. Le place să asculte ploaia, vântul, să admire mulțimea de flori din grădină. Sunt oameni împliniți prin vocație care știu să trăiască o adevărată poveste de dragoste. „Care e secretul?” – i-am întrebat. „Adevărata fericire o găsim mereu în lucrurile simple ce ne înconjoară. De iubit ne iubim toată viața, am crezut și credem unul în altul. Iar dragostea noastră durează în timp pentru că e sinceră și reciprocă. Noi știm să glumim și n-am știut de certuri și supărări. Mai mult de cinci minute n-a stat nici unul din noi supărat. Volodea e omul lângă care mi-am dorit să îmbătrânesc”, mi-a răspuns doamna Olga. „Nu ținem cont de gura lumii. Știm că după ploaie vine soare, după jale – bucurii. Suntem fericiți cu ce avem. Să întâlnești dragostea adevărată pentru o viață întreagă, cred că e cel mai frumos lucru de pe pământ”, a adăugat domnul Vlad.

The following two tabs change content below.
Nina Neculce

Nina Neculce

Nina Neculce

Ultimele articole de Nina Neculce (vezi toate)