Dragobete, Valentine’s Day. Istorie şi Tradiţii

Dragobetele şi Valentine’s Day sunt două sărbători care semnifică în mare parte acelaşi lucru, dar care au origini diferite. Dragobetele, fiul Babei Dochia, este sărbătorit pe 24 februarie, în timp ce Sfântul Valentin a fost un preot care a trăit în secolul al doilea şi care se sărbătoreşte pe 14 februarie.
Conform site-ului ro.wikipedia.org, entitatea magică asemănătoare lui Eros sau Cupidon, Dragobetele, se diferenţiază de blajinul Sfântul Valentin din tradiţia catolică, fiind un bărbat chipeş, un neastâmpărat şi un năvalnic. Preluat de la vechii daci, unde Dragobetele era un peţitor şi un naş al animalelor, românii au transfigurat Dragobetele în protectorul iubirii celor care se întâlnesc în ziua de Dragobete, iubire care ţine tot anul, aşa cum şi păsările „se logodesc” în această zi.
Dragobetele sărută fetele

În trecut, Dragobetele era ziua în care fetele şi băieţii se îmbrăcau în haine de sărbătoare şi porneau în grupuri prin lunci şi păduri, cântând şi căutând primele flori de primăvară. Fetele strângeau în această zi ghiocei, viorele şi tămâioase, pe care le puneau la icoane, pentru a le păstra până la Sânziene, când le aruncau în apele curgătoare. Dacă, întâmplător, se nimerea să găsească şi fragi înfloriţi, florile acestora erau adunate în buchete ce se puneau, mai apoi, în lăutoarea fetelor, în timp ce se rosteau cuvintele: „Flori de fragă / Din luna lui Faur / La toată lumea să fiu dragă / Urăciunile să le desparţi”.
Pe de altă parte, în dimineaţa aceleiaşi zile, fetele şi femeile tinere strângeau zăpada proaspătă, o topeau şi se spălau pe cap cu apa, crezând astfel că vor avea părul şi tenul mult mai frumos şi mai proaspăt. De obicei, tinerii, fete şi băieţi, se adunau la o casă, pentru a-şi „face de Dragobete”. Ei erau convinşi că, în felul acesta, vor fi îndrăgostiţi întregul an, până la viitorul Dragobete.
Un alt crez legat de această zi era acela că de Dragobete păsările migratoare se adună în stoluri, ciripesc, îşi aleg perechea şi încep să-şi construiască cuiburile. Oamenii bătrâni ţineau această zi pentru friguri şi alte boli. De Dragobete se făceau logodne simbolice pentru anul următor (uneori le urmau logodnele adevărate) sau fetele şi băieţii făceau frăţii de sânge.
În pădure, în jurul focurilor aprinse, se întâlneau tinerii băieţi şi fete din sat. Fetele strângeau viorele şi tămâioasa, pe care le păstrau la icoane, fiind folosite apoi în diverse farmece de dragoste. Prin unele locuri, există obiceiul ca fetele mari să strângă apa din omătul netopit sau de pe florile de fragi. Această apă era păstrată cu mare grijă, pentru că avea proprietăţi magice (se spunea că e „născută din surâsul zânelor”) şi putea face fetele mai frumoase şi mai drăgăstoase. Dacă nu erau omăt şi fragi, fetele adunau apa de ploaie (pentru spălatul părului) sau de izvor atunci când Dragobetele se ţinea în luna martie.
La prânz, fetele începeau să coboare spre sat în fugă. În sudul ţării, această goană era numită „zburătorit”. Fiecare băiat urmărea fata care îi plăcea. Dacă flăcăul era iute de picior şi fetei îi plăcea respectivul urmăritor, atunci avea loc o sărutare mai îndelungată în văzul tuturor. Sărutul era logodna ludică a celor doi, cel puţin pentru un an, de multe ori astfel de logodne veneau înaintea logodnelor adevărate.
Femeile obişnuiau să atingă un bărbat din alt sat în ziua de Dragobete ca să fie drăgăstoase tot anul şi mai aveau grijă să dea mâncare bună orătăniilor din curte, păsărilor cerului, nicio vietate nefiind sacrificată la Dragobete. De multe ori, flăcăii petreceau din plin de Dragobete şi prin satele vecine, ca să le meargă bine peste vară.
Obiceiuri de Valentine’s Day

Se spune că, dacă ai găsit o mănuşă de Valentine’s Day, cu siguranţă cel care a pierdut-o îţi va fi soţ. Conform tradiţiei, dacă pe deasupra ta zboară o vrabie, te vei căsători cu un bărbat sărac, dar vei fi foarte fericită, iar dacă vei vedea un sticlete, soţul tău va fi bogat.
De asemenea, primul nume de bărbat pe care îl auzi în ziua de 14 februarie va fi numele viitorului tău soţ. În ziua de Sfântul Valentin, cei care lucrează la construirea unei biserici spun rugăciuni şi se spovedesc. În dimineaţa acestei zile, se pune agheasma în apă, pentru ca toate animalele de casă să bea din ea, iar dacă Sfântul Valentin pică lunea, gospodarii nu pun cloşca în nicio zi de luni de peste an.
Cei credincioşi sau superstiţioşi aleg să mănânce o singură dată în această zi şi nu gătesc cu grăsime. Mai mult, dacă porumbeii sălbatici se întorc pe 14 februarie, este semn de primăvară.
Aşa cum se ştie Valentine’s Day este o sărbătoare împrumutată. Sărbătorită în multe ţări ale lumii, Valentine’s Day are semnificaţii  şi tradiţii diferite.
Columbienii, spre exemplu, sărbătoresc iubirea în a treia zi de vineri şi cea de-a treia zi de sâmbătă ale lunii septembrie. La ei sărbătoarea se numeşte Ziua Prietenului Secret. În această zi, fiecare locuitor îşi alege un prieten căruia îi face un cadou secret. În Brazilia, ziua iubirii se celebrează pe 12 iunie, cu o zi înaintea zilei Sfântului Anton, sfântul căsătoriei. Omologul Sfântului Anton în calendarul turcilor este Sfântul Gregor, care se serbează pe 4 noiembrie.
Germanii, care sunt prin definiţie pragmatici, a devenit deja o obişnuinţă ca tânărul să vină la iubita lui cu un buchet de trandafiri. În Italia, pe 14 februarie avea loc Festivalul Primăverii. Totul se petrecea în aer liber, se asculta muzică şi se citeau poezii. În Torino, există obiceiul ca tinerii să-şi anunţe logodna în această zi.
Într-un orăşel din Marea Britanie, în această zi, cei mai fericiţi sunt copiii. Aici există o legendă conform căreia în ziua de Sfântul Valentin, un bărbat pe nume Jack Valentin împărţea fiecărui copil dulciuri şi cadouri. Pe de altă parte, în Slovenia, legenda spune că pe 14 februarie încep să crească plantele şi florile şi, de asemenea, se crede că în această zi se căsătoresc păsările. Omologul Sfântului Valentin la sloveni este ziua de 12 martie.
Aşa cum se ştie, Franţa este o ţară tradiţionalistă, ai cărei locuitori cu greu acceptă să se vorbească altă limbă pe teritoriul ei, cu atât mai puţin să împrumute o sărbătoare. Totuşi, francezii recunosc într-o oarecare măsură ziua Sfântului Valentin şi o sărbătoresc ca toţi ceilalţi.
Cei care sparg cu adevărat tiparele sunt locuitorii din Asia. În aceste ţări, pe 14 februarie, femeile sunt cele care fac cadouri bărbaţilor. Chiar şi aşa, reprezentantele sexului frumos nu rămân fără cadou. O lună mai târziu, pe 14 martie, în Asia se sărbătoreşte aşa-numita Zi Albă. Acum le revine bărbaţilor datoria să dăruiască ceva femeilor. Pentru această zi, există şi preparate specifice: bezele şi ciocolată albă.
The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău