Doza de optimism

Borcănaşul Domnului Profesor

Domnul Profesor locuieşte undeva la Porţile Oraşului. În orice caz, mai aproape de Porţile Oraşului decât mine. Dovadă e şi faptul că în unele dimineţi, când se întâmplă să ne întâlnim în transportul urban, domnia sa deja ocupă un loc, iar eu abia urc. Săptămâna trecută, locul de lângă Domnul Profesor era liber. L-am ocupat cu plăcere. Mai ales că el m-a invitat cu un fel de nerăbdare copilărească să iau loc – mă rog, ideile acumulate în timpul nopţii trebuia să iasă neapărat la lumina zilei. Ştiam şi despre ce vom discuta până la strada Puşkin, unde coboară de obicei Domnul Profesor şi o ia la deal. Vom discuta, evident, despre politică. Despre politică pe şoptite, să nu deranjăm cumva electoratul de pe locurile vecine! Profesorul îşi ţinea pe genunchi geanta-diplomat, iar pe geantă încerca să stăpânească o sacoşă foşnitoare. Vorba e că aceasta conţinea un obiect care se tot rostogolea spre genunchii mei.

Oricum, ne-am băgat în politică, aşa, cu noaptea-n cap. Scăpăm sau nu scăpăm de comunişti? Dacă nu scăpăm, de data asta-i kaput cu noi. Apropo, Domnul Profesor nu e filolog, nici filozof, şi vorbeşte pe înţelesul tuturor. Se întreabă simplu: ce fac din Alianţa noastră ai noştri? Au înnebunit? Au de gând să-şi dea în continuare, reciproc, peste bot? Se vor mai solidariza în faţa pericolului comunist? Da, se vor solidariza, o făcui eu pe optimistul, adăugând că îşi vor  şterge unul altuia cu batistele sângele vărsat, ritualic, în campania electorală şi se vor uni din nou. Se vor uni de dragul nostru, al celor care-i împingem înainte. Dar cum Dumnezeu, a izbucnit Domnul Profesor, cum are de gând după „asta” să facă alianţă Ghimpu cu Lupu? Cum se vor împăca Lupu cu Filat, Filat cu Urecheanu, Urecheanu cu Untilă, Untilă cu cine-o mai da Dumnezeu să treacă pragul dintre democraţi? Se vor împăca paşnic, zic eu, fiindcă lumea vrea pace şi linişte. Şi dacă nu?, se cutremură el, dacă nu şi nu? Dacă nu iese din nou Alianţă, ce ne facem? Că fără Alianţă-i prăpăd! Prăpăd comunist de durată! subliniază apăsat-şoptit Domnul Profesor. De luuungă durată! subliniez eu şi mai şoptit-apăsat. Iar în vremea asta el scapă de sub control obiectul rotund din sacoşă, care se şi rostogoleşte de pe geanta-diplomat direct pe genunchii mei.

Şi am simţit ceva cald-fierbinte prin pânza pantalonilor. Da, aţi ghicit, obiectul din sacoşa Domnului Profesor era un borcănaş, unul cam de vreo juma de litru. Că o fi fost cu zeamă, că o fi fost cu borş, nu aveam de unde să ştiu. Însă a cobâlţâit ceva în el şi-am înţeles că-i „un felu-ntâi”, proaspăt luat de pe aragaz. Şi mi l-am şi imaginat pe Domnul Profesor retrăgându-se pe la amiază la catedră, unde scoate din geanta-diplomat, de printre lucrări ştiinţifice şi referate, o lingură, ceva pâine şi, poate, încă ceva, şi cum mănâncă şi el, de, ca omul; cum ia câte-o lingură din borcănaş, cum o duce la gură şi înghite, cum ia şi din pâine şi cum se uită visător, neapărat visător, prin geam la toamna de-afară.

Nicolae Popa

The following two tabs change content below.
Nicolae Popa

Nicolae Popa

Nicolae Popa

Ultimele articole de Nicolae Popa (vezi toate)