Doza de optimism cu Nicolae Popa: Minciunile (II)

Să revenim la „Literatura şi arta” din 20 ianuarie a.c. şi la articolul „Uniunea Scriitorilor – în declin”. Însuşi titlul dă startul plonjării în neadevăr, sugerând că, vezi Doamne, odată cu alegerea noii conduceri a USM, mişcarea ascendentă şi înfloritoare, brusc, o ia razna la vale. Adevărul e că un declin mai clar decât cel înregistrat constant pe parcursul a 20 de ani n-a mai cunoscut nicio altă uniune de creaţie. Iar „Literatura şi arta” a simţit pe pielea (hârtia) proprie ce înseamnă asta, trebuind să-şi retragă formula de „Săptămânal al Uniunii Scriitorilor din Moldova” şi devenind „Săptămânal al scriitorilor din Republica Moldova”.

În 20 de ani de declin sub auspiciile Uniunii nu şi-a găsit loc nicio revistă literară viabilă, ca să nu mai vorbim de transformarea în ruine a Casei de creaţie sau de transformarea în spaţiu mort a Sălii Mari a Casei Scriitorilor, legendară altădată. Cine îşi facea iluzia că, după atâta cădere în gol, scriitorii nu se vor ridica într-o bună zi şi nu vor zice că mai jos nu putem cădea, mai jos fiind hăul pieirii, acela fie că era un visător, fie un profitor.

În acelaşi articol, cititorul este minţit fără niciun pic de frică de Dumnezeu că preşedintele Arcadie Suceveanu ar ezita, chipurile, să se mute în fotoliul fostului preşedinte pe motiv că ar avea el însuşi unele îndoieli în privinţa corectitudinii procedurii de alegeri. Ca şi cum nu ar şti toată lumea că fostul preşedinte, acad. Mihai Cimpoi, pur şi simplu, nu vrea să dea cheia, blocând astfel şi accesul la documentele de bază ale organizaţiei obşteşti – USM.

Noua conducere nu a putut intra nici măcar în anticamera fostului preşedinte pe toată perioada campaniei electorale din noiembrie, telefoanele sunând în gol şi făcând imposibilă comunicarea cu toţi cei care, de regulă, caută să fie sprijiniţi de scriitori în confruntările decisive cu comuniştii. Când preşedintele Suceveanu i-a propus dlui Cimpoi să accepte funcţia de preşedinte de onoare al USM, i s-a răspuns franc: „Mulţumesc de onoare!”. Şi uite că acum tocmai onoarea e ceea ce ne lipseşte. Nimic mai dezonorant decât boicotarea activităţii Uniunii. Putem trage concluzia că, de fapt, nu grija faţă de scriitori şi faţă de bunul mers al lucrurilor în breasla literaţilor contează, ci posturile în sine. După noi – potopul, nu?

Dar să punctăm şi una din cotele maxime al nesimţirii în a spune gogonele. În numărul din 27 ianuarie al săptămânalului „Literatura şi Arta”, tot Nina Josu publică un articol din care cităm: „În cadrul Adunării Generale, toţi scriitorii, nemulţumiţi de rezultatul alegerilor din motivele expuse mai sus, chiar la propunerea subsemnatei, au votat (unanim!) pentru o nouă Adunare Generală a Scriitorilor…” Minciună ordinară! Având la dispoziţie înregistrarea sonoră a adunării, depistăm cu uşurinţă în minutul 32 al părţii a doua vocea Ninei Josu care spune de la tribună: „Adunarea Generală să fie făcută după alegerile parlamentare”. Doar atât. Nici pomină de votare, de ridicare de mâni, de numărare pro sau contra. Unde mai pui că „unanim!” ar fi însemnat să fi votat şi cei care deja câştigaseră alegerile! Dar adevărul e că nu au votat nici unii, nici alţii. Singura votare cu ridicare de mâini şi numărare ca la carte, ce a avut loc după citirea procesului-verbal de către Comisia de validare, a fost votarea care a şi recunoscut rezultatele alegerilor, împotrivă fiind doar patru scriitori, printre care şi Mihai Cimpoi care, în loc să-i strângă mâna colegial noului preşedinte al USM, refuză până azi să-l recunoască.

The following two tabs change content below.
Nicolae Popa

Nicolae Popa

Nicolae Popa

Ultimele articole de Nicolae Popa (vezi toate)