Dosarele umilinţei

MEMORIE // O parte din dosarele din depozitele speciale ale KGB au fost transmise Arhivei Naţionale a Republicii Moldova

Depozitul Serviciului de Informaţii şi Securitate cu dosarele a peste 31.000 de condamnaţi şi-a deschis săptămâna aceasta pentru prima oară uşile pentru publicul larg. Ceea ce în realitate a luat forma morţii, deportărilor, umilinţelor prin înfometare şi munci silnice, aici este tăcere, dosare grele pe care dacă le iei în mână cântăresc între 300 şi 500 de gr. Unele însă nu cântăresc nimic – peste 10.000 de dosare care conţineau date despre agenţi, informatori şi cele ale proprietarilor apartamentelor de conspiraţie fiind distruse în ultimele două decenii. Până mai ieri, acces la dosare avea doar un număr restrâns de persoane.

„Am fost reţinut ca boschetar, dar sunt membru de partid şi 23 de ani am lucrat onest…”. „Prietenii susţin că sunteţi spion străin, cerem să spuneţi adevărul…”, „Nu mă simt vinovat, nu am desfăşurat activităţi contrarevoluţionare…”, „Sunt croitor, nu am fost recrutat de nimeni şi nu am desfăşurat activităţi de spionaj…” sunt câteva spicuiri de pe paginile îngălbenite ale dosarelor. Preşedintele interimar, Mihai Ghimpu, prezent la eveniment, se interesează dacă poate veni la depozitul SIS în excursie cu un grup de pensionari: „Poate îşi mai amintesc şi ei câte ceva, se mai trezesc”, îşi dă el cu părerea. Directorul SIS, Gheorghe Mihai, îşi dă consimţământul. Pe moment, arhiva SIS conţine circa 80.000 de dosare. Un cimitir de dosare între copertele cărora se conţin sentinţele de condamnare a 31.677 de persoane, din care 2.800 de persoane au decedat în locurile de privaţiune de libertate, iar 5.500 au fost condamnate la moarte.

O parte din dosare au fost distruse

„În ce maşinărie am fost urcaţi, încotro am fost duşi la 28 iunie 1940, în timp ce aşteptam împreună cu mama trenul în gara Ungheni. Urma să ne refugiem în România. Am ajuns însă într-un lagăr alături de alte persoane. Eram mică, nu ţin minte detalii, decât foamete şi suferinţa mamei care a decedat peste un an, la câteva zile după ce ne-am întors acasă şi a reuşit doar să mă transmită în grija bunicii. Doresc să văd dosarul mamei, să văd unde am stat de la vârsta de 3 până la 4 ani”, este tragica istorie a chişinăuencei Ludmila Târnoveanu, care a avut de suferit în urma regimului totalitar comunist.

Nicolae Dragoş, prezent la eveniment, a declarat pentru JURNAL că a venit cu acest prilej tocmai din Germania. „Am fost deportat pe motiv că aş fi desfăşurat acţiuni contrarevoluţionare. Eram liderul unui partid socialist din sudul Basarabiei când au venit sovieticii. Gulagul, prin umilinţile şi chinurile la care eşti supus, te marchează pentru întreaga existenţă. Doresc să studiez dosarul în baza căruia am fost condamnat, să văd de cine şi pentru ce am fost deportat ”, ne spune emoţionat acesta, precizând că nu a avut acces la dosar mai bine de 40 de ani.

Acces limitat la dosare

Solicitat de JURNAL, istoricul Igor Caşu, vicepreşedintele Comisiei de condamnare a regimului totalitar comunist, a declarat că până mai ieri la dosarele SIS sau MAI au avut acces un număr restrâns de persoane. Până şi membrii Comisiei de condamnare a regimului totalitar comunist au avut acces numai 2-3 ore pe zi şi doar în anumite zile ale săptămânii, convenite din timp. „Din anumite motive pe care nu vreau să le dezvălui şi pe care nu le-am înţeles până la capăt, după 1 iulie 2010, numai o parte din membrii comisiei au obţinut prelungirea legitimaţiei de acces la aceste fonduri”, ne spune istoricul Igor Caşu. Potrivit acestuia, deşi evenimentul nu este lipsit de conotaţie electorală, cetăţenii trebuie totuşi să reţină esenţialul, şi anume că acţiunea din 9 noiembrie 2010 va rămâne un eveniment istoric de o importanţă extraordinară pentru politica memoriei în Republica Moldova. „Transmiterea dosarelor din depozitele speciale ale unor organe represive din perioada sovietică către Arhiva Naţională a Republicii Moldova este o acţiune importantă care merită toată susţinerea noastră, a istoricilor, dar şi a societăţii civile în ansamblu. Era bine ca aceste acţiuni să fie promovate de întreaga clasă politică democratică şi proeuropenă, nu de un singur partid”, a mai spus istoricul.

La 9 noiembrie curent, au fost transmise primele 5.000 de dosare din cele 23.000 preconizate pentru prima etapă, dosare care ţin de perioada 1920–1951. Săptămâna viitoare, vor fi transmise Arhivei Naţionale o parte din dosarele care se regăsesc în depozitul Ministerului Afacerilor Interne. În cei 20 de ani de independenţă, au fost nimicite 10.004 de dosare care conţineau informaţii despre agenţii secreţi şi informatori. Ultimele cazuri de distrugere a dosarelor a avut loc în 2007, 5 la număr. În total, din 1990 până acum, KGB, Ministerul Securităţii Naţionale şi Serviciul de Informaţii şi Securitate au distrus cel puţin 15.589 de dosare şi 14.377 de cartoteci, inclusiv 17 filme.

Svetlana Corobceanu