Dorinţe puse pe peliculă // OAMENI BUNI

Un minut din viaţa copiilor cu nevoi speciale

La prima vedere, pare a fi o grădiniţă obişnuită, însă, dacă-i păşeşti pragul, vezi zeci de copii cu vârste diferite care te privesc cu speranţa că vor fi trataţi cu înţelegere. Deşi sunt mici, deja cunosc ce presupune marginalizarea şi discriminarea. Cel mai mare vis al Adrianei este: „să mă accepte toţi aşa cum sunt”, acesta fiind şi subiectul filmuleţului de un minut pe care urmează să-l realizeze alături de alţi beneficiari ai Centrului de sprijin pentru copii şi tineri cu dizabilități „Dorinţa” din Călăraşi.

Olga Ursu, stagiară

 

Familia Mogâldea din Călăraşi şi-a transformat propria casă într-un centru pentru copii cu nevoi speciale. „Noi cunoaştem din propria experienţă care sunt necesităţile unui copil cu dizabilităţi. A fost ideea soției să deschidem un asemenea centru, pentru a ajuta și alți micuţi”, ne mărturiseşte Ion Mogâldea, stăpânul casei. „La început era doar o singură clădire, casa noastră. Ulterior, numărul copiilor s-a mărit și am hotărât să stricăm şi garajul pentru a mai construi o clădire”, povesteşte bărbatul.

Pe moment, Centrul „Dorința” numără 45 de beneficiari din 13 localităţi ale raionului Călărași, pe care Ion îi aduce, în fiecare zi, cu propria maşină. Aici copiii învaţă cum să fie mai curajoşi şi să facă faţă greutăţilor pe care le-a pregătit viaţa, iar părinţii acestora sunt învăţaţi cum să aibă grijă de copiii lor care sunt la fel ca toţi, doar că au unele nevoi speciale.

Învaţă unii de la alţii să fie mai buni

Recent, centrul a fost vizitat de o echipă de experţi internaţionali care i-au instruit pe micuţi cum să-şi exprime gândurile şi dorinţele prin intermediul unui filmuleţ de un minut. Este vorba de atelierul „One Minute Junior”.

„Grupul care participă la atelier este mixt, format din copii cu și fără dizabilități. Astfel ei pot să interacționeze și să învețe unii de la alții. Doar în felul acesta putem realiza incluziunea. Ne dorim ca toți copiii să se simtă cât mai liber pentru a exprima ceea ce gândesc și a produce filmulețe interesante”, a menționat Alexandra Yuster, reprezentantul UNICEF în Moldova.

Andrei este un elev disciplinat. În fiecare zi merge la şcoală, chiar dacă drumul pe care-l parcurge e pentru adolescent un adevărat chin. „Am 14 ani şi sunt din Păuleşti. Sunt în clasa a 8-a la şcoala din Nişcani. Din cauza că am probleme la picioare îmi este foarte greu să merg cu suportul pe rotile prin pietriș până la primărie, de unde mă urc în transport. De ar fi măcar drumul mai bun, aş ajunge mai uşor. Acum mama mă ajută”, povesteşte Andrei subiectul filmuleţului despre viaţa lui.

 

Drum bun pentru Andrei

 

Băiatul speră că visul lui va deveni realitate, deoarece ştie că e posibil. „În 2009, am fost la o expoziţie la Palatul Republicii unde împreună cu copiii de la centru mergem în fiecare an. Pe acolo trecuse și premierul R. Moldova, Vlad Filat. S-a apropiat de mine și m-a întrebat ce-mi place. I-am spus că sunt pasionat de calculator. El mi-a promis că-mi va realiza visul şi şi-a notat datele de contact”, îşi aminteşte Andrei. Timpul trecea şi băiatul tot spera că premierul se va ţine de cuvânt. Peste doi ani, graţie insistenţei lui Ion Mogâldea, care a bătut la mai multe uşi, visul băiatului a devenit realitate. Acum, Andrei, prin intermediul filmuleţului său, speră că le va responsabiliza pe autorităţi şi drumul anevoios pe care îl parcurge zilnic va fi reparat.

 

„Să mă iubească aşa cum sunt”

 

Adriana povesteşte că, până a ajunge la Centrul „Dorinţa”, nu-şi putea explica de ce lumea din jur nu o acceptă aşa cum este. „Aici am învăţat să fiu mai curajoasă. Nu mă mai supără cuvintele urâte pe care le aud la adresa mea atunci când merg pe drum. Sunt puternică. Sunt la fel ca toţi copiii”, spune hotărâtă Adriana. Fata crede că mesajul filmuleţului ei îi va face pe toţi cei care o supără cu cuvinte urâte să conştientizeze că copiii cu dizabilităţi merită să fie auziţi şi trataţi pe picior de egalitate.

Filmuleţul lui Gheorghe este despre o zi frumoasă în care el își găseşte a doua jumătate. „Eu mă îmbrac frumos, în costum de mire, și în văzul tuturor vecinilor plec pe drum spre iubirea mea. Am mulţi prieteni, dar prietenă nu am”, ne povesteşte Gheorghe cu tristeţe-n ochi. „Visul meu este să găsesc o persoană care să mă iubească aşa cum sunt şi ştiu că acea fată va fi cea mai frumoasă şi cea mai bună fata din lume”, spune cu speranţă Gheorghe.

Atelierul „One Minute Junior” este la cea de-a patra ediţie. Anul trecut, acesta a fost organizat la Penitenciarul pentru minori de la Lipcani. Filmuleţul „Amin” realizat de un condamnat minor a fost premiat la un festival internaţional.