„Dorim să contribuim la bunăstarea cetăţenilor din R. Moldova. De ei ne este cel mai mare drag”

Interviu cu Excelenţa Sa, dl Daniel Ioniţă, ambasadorul României la Chişinău

 

dsc_4285ionitaphoto-nadea-roscovanu– Excelenţă, cum apreciaţi relaţiile dintre Chişinău şi Bucureşti la instalarea Dvs. în funcţia de reprezentant diplomatic în R. Moldova?

Relaţiile dintre ţările noastre sunt speciale, sunt relaţii care pornesc de la comuniunea de limbă, istorie şi tradiţie, relaţii ghidate la nivel programatic de Parteneriatul strategic pentru integrarea europeană a R. Moldova semnat în 2010.

România şi R. Moldova sărbătoresc în anul curent 25 de ani de relaţii diplomatice, România fiind primul stat care a recunoscut Declaraţia de Independenţă a R. Moldova.

În toţi aceşti ani, relaţiile noastre s-au extins şi s-au diversificat, au avut momente de vârf, după cum au cunoscut momente despre care, mai degrabă, nu ne-am dori să ne amintim din perspectivă diplomatică. În toată această perioadă, am reuşit să ne consolidăm cooperarea pe o paletă largă de subiecte.

Dacă stau să mă gândesc, nu avem un domeniu în care să nu avem exemple de bune practici. În acelaşi timp, sunt conştient de faptul că putem mai mult, putem mai bine, este loc pentru o adâncire, o diversificare a cooperării noastre tocmai pentru a beneficia de oportunităţile uriaşe pe care le au autorităţile de la Bucureşti şi Chişinău în ce priveşte cooperarea în acelaşi spaţiu cultural şi istoric.

– Trebuie să recunoaştem că guvernarea actuală de la Chişinău a pierdut încrederea partenerilor de dezvoltare şi că Bucureştiul este obligat să coopereze cu politicieni care se confruntă cu o criză de popularitate, pentru a implementa prevederile Acordului de Asociere a R. Moldova la UE şi cele ale parteneriatului dintre Chişinău şi Bucureşti semnat în 2010…

Vocea Bucureştiului nu este diferită de corul statelor europene în ce priveşte necesitatea ca la Chişinău să fie întreprinse reforme, ca angajamentul privind parcursul european să continue ireversibil. Bucureştiul urmăreşte cu maximă atenţie evoluţia politică şi dialogul dintre clasa politică şi societatea civilă. Vă pot spune că, de la începutul anului curent, la Chişinău au început, poate, să meargă lucrurile într-o direcţie mai bună comparativ cu situaţia înregistrată anul trecut, de exemplu.

Evident că este nevoie ca toate aceste progrese să fie consolidate şi ca la Chişinău să fie întreprinse reforme care sunt atât de necesare pentru cetăţenii R. Moldova. Vorbim de domenii sensibile prin care este posibilă parcurgerea unor paşi care să ducă la o viaţă mai bună pentru toţi cetăţenii acestei ţări. Trebuie să continue lupta împotriva corupţiei, un domeniu în care România, alături de partenerii străini, pune un accent serios. Este nevoie ca la Chişinău să fie adoptate şi implementate legile care să permită îmbunătăţirea mediului de afaceri. Auzim cu diverse prilejuri că investitorii străini sunt aşteptaţi în R. Moldova. Pentru acest lucru este nevoie de o îmbunătăţire a mediului de afaceri, un mediu care să le permită o predictibilitate şi o minimă stabilitate în ceea ce priveşte propria afacere.

De asemenea, este nevoie ca la Chişinău să continue angajarea în dialog a societăţii civile. Nu este un secret pentru nimeni că există dezacorduri între guvernanţi şi societate, nu este un secret că societatea din R. Moldova şi-a pierdut încrederea. Or se ştie că încrederea se pierde foarte repede şi se construieşte foarte greu. Sunt convins că autorităţile de la Chişinău ştiu ce trebuie să facă şi că au voinţa politică necesară astfel încât toţi cetăţenii R. Moldova să aibă şansa unei vieţi mai bune.

Noi dorim ca prin tot ceea ce facem aici să contribuim la îmbunătăţirea vieţii de zi cu zi a tuturor cetăţenilor R. Moldova. Şi, în această logică, trebuie să fie interpretate atât asistenţa nerambursabilă pe care România o oferă de multe ori cu generozitate cetăţenilor R. Moldova, cât şi ajutorul rambursabil acordat autorităţilor din R. Moldova. Dorim ca prin astfel de gesturi mici să reuşim să contribuim la bunăstarea cetăţenilor din R. Moldova. Ei sunt cei care ne preocupă, de ei ne este cel mai mare drag.

Bucureştiul şi Chişinăul au vorbit despre proiecte energetice promiţătoare, însă, din păcate, acestea nu au înregistrat ritmul şi rezultatele scontate. Care este, în opinia Dvs., veriga slabă a acestui demers? Doreşte Chişinăul o conectare energetică cu statul român?

Proiectele de infrastructură energetică, inclusiv de interconectare energetică, sunt în esenţă mari şi au nevoie de o anumită perioadă pentru a fi finalizate. În ce priveşte extinderea gazoductului de la Ungheni la Chişinău, ştiu că există discuţii între experţii de la Transgaz şi partenerii lor de la Vestmoldtransgaz privind posibilităţile practice de realizare a acestui proiect. După ce va fi finalizat proiectul tehnic, se va trece la faza de execuţie. Există şanse bune ca proiectul să fie realizat în termenele prestabilite. Proiectele despre interconexiune pe liniile de înaltă tensiune se află în faze avansate de studii de fezabilitate. Aceste proiecte trebuie să fie văzute într-o logică de securitate energetică, într-o logică de integrare în planuri mult mai ample. Ele sunt foarte importante atât pentru R. Moldova, pentru a-şi diversifica sursele energetice, cât şi pentru UE, pentru a extinde securitatea energetică.

– Aţi menţionat că businessmenii din România întârzie să vină în stânga Prutului din cauza că nu există aici un cadru legal care le-ar asigura afacerile. Astfel se explică faptul că statul român a investit enorm doar în domeniul social?

În România funcţionează principiile economiei de piaţă, precum şi legile privind mediul de afaceri. În ceea ce ne priveşte pe noi, vom încuraja cu toate puterile noastre businessul românesc să vină în R. Moldova, după cum vom încuraja companiile din R. Moldova să meargă România. 70 la sută din comerţul exterior al R. Moldova merge în România. Chişinăul şi Bucureştiul trebuie să dezvolte în continuare această cooperare pentru a profita de oportunităţile pe care economiile noastre le oferă.

– Când vom avea mai multe mărfuri româneşti în R. Moldova?

Acordul de Asociere cu UE, care a intrat în vigoare la 1 iulie anul curent, oferă aceste posibilităţi. Într-o economie de piaţă lucrurile se mişcă, în esenţă, liber. Vor fi mai multe mărfuri româneşti la Chişinău atunci când vor fi create condiţiile pentru o concurenţă corectă şi loială şi atunci când oamenii de afaceri vor simţi avantajele unor astfel de investiţii. Pentru investiţiile româneşti în R. Moldova, repet, este în continuare nevoie de măsuri de natură legislativă, astfel încât să fie create în mod transparent toate condiţiile necesare unor oameni de afaceri serioşi ca să vină să investească aici. În România există companii cu capital majoritar de stat cu potenţialul unor importanţi jucători regionali. Aceste companii, din ceea ce ştiu eu, sunt interesate să investească în R. Moldova, precum Transgaz, Transelectrica şi o bancă.

Oficialii de la Chişinău declară că sunt interesaţi de continuarea parcursului european, cu toate acestea, majoritatea cred că integrarea europeană este posibilă fără aderarea la Alianţa Nord-Atlantică. Dvs. aţi avut un rol important în relaţiile României cu NATO, este posibilă o integrare europeană a R. Moldova fără aderarea la NATO?

În primul rând, vreau să subliniez că respect pe deplin decizia suverană a cetăţenilor R. Moldova şi prevederile Constituţiei R. Moldova. În al doilea rând, există diverse modele de integrare europeană şi euroatlantică de succes. România şi alte state ale ultimului val au parcurs calea integrării euroatlantice. Aceasta a presupus ca prim-pas să fie integrarea în NATO urmată de integrarea în UE.

Procesele de pregătire sunt similare până la un punct. Funcţionarii din ministere au trebuit să depună eforturi susţinute, uneori câte 11, 12, 14 ore pe zi, pentru a implementa condiţiile necesare apropierii treptate a României de standardele euroatlantice şi europene. Şi deşi acţionam pentru facilitarea acestui proces de integrare euroatlantică, domeniile pe care ne concentram atenţia vizau un spectru larg de acţiuni.

Rezultatele care se înregistrează acum în domeniul combaterii corupţiei sunt produsul unor eforturi anterioare depuse cu maximă seriozitate cu mult înainte de îmbunătăţirea mediului de afaceri şi reforma administraţiei publice locale.

Integrarea noastră în NATO nu a presupus doar pregătirea armatei pentru a face faţă standardelor Alianţei Nord-Atlantice, ci a vizat domenii mult mai largi. Mai întâi, a fost  nevoie de asigurarea interoperabilității pe linie militară, care a fost un proces treptat şi ireversibil de înțelegere și adaptare a diverselor structuri la standarde NATO. În al doilea rând, a fost vorba de implementarea în structurile noastre birocratice a procedurilor, a standardelor de lucru, a mecanismelor care, în esenţă, toate au avut ca rezultat final profunda  modernizare a țării. Prin urmare, procesul de integrare în NATO a fost în mod firesc urmat de procesul de integrare a României în UE. Obişnuim să spunem că NATO ne-a adus securitate şi stabilitate, iar UE ne-a adus prosperitate economică.

Cititorul nostru ar vrea să afle şi câte ceva despre familia Dvs.

Sunt căsătorit cu Lavinia-Cătălina din 1994, suntem împreună de 22 de ani. Soţia mea este inginer de profesie, are un doctorat în metalurgie şi lucrează la Agenţia Naţională de Resurse Minerale în România. Probabil că în perioada imediat următoare va veni să stea cu mine la Chişinău. Avem o fiică ce va împlini la sfârşitul anului 22 de ani. Este studentă, are o specializare dublă, psihologie şi regie de film. Este foarte talentată, scrie şi pictează foarte frumos, este pasionată de fotografie şi artele vizuale. Intră în categoria tinerilor frumoşi şi deştepţi perfect integraţi în lumea noastră actuală, stăpâneşte bine gadgeturile şi vorbeşte patru limbi străine.

Interviu realizat de Ilie Gulca

The following two tabs change content below.
Ilie Gulca

Ilie Gulca