Donald Trump: angajare de clovn

adrian-ciubotaru.f.nadea-roscovanu-1024x716

Ce înseamnă victoria lui Donald Trump la alegerile prezidențiale din SUA?

În primul rând, este un alt semnal important și îngrijorător pe care ni-l trimite în acest an lumea anglo-saxonă. Al doilea după Brexit. Segmentul tradițional conservator sau devenit, peste noapte, conservator al celor mai mari societăți vorbitoare de limba engleză a reacționat la schimbările demografice, economice și politice pe care le-a provocat globalizarea. Opțiunea pentru izolaționismul politic și protecționismul economic, retractilitatea crescândă nu atât față de integrarea (dacă era o integrare adevărată, nu se ajungea la situația actuală), cât față de amalgamarea necontrolată, haotică, traumatizantă a popoarelor și uniformizarea practicilor economice, favorizând în exclusivitate elitele transnaționale și establishmentul politic, au luat, în lipsa alternativelor, forma unor decizii mai periculoase, pe termen lung, decât efectele imediate ale globalizării. Și Brexit-ul, și parașutarea unui semidoct la Casa Albă reprezintă o fugă de realitate, sunt refuzul de a-i face față, de a înțelege logica și caracterul în mare parte inevitabil al proceselor care au loc acum în lume, exprimă nedorința sau neputința de a căuta soluții raționale, bine chibzuite pentru problemele iscate de aceste transformări complexe și tot mai greu de ținut sub control. Aceste soluții ar conduce la un nou echilibru social și ar contracara, totodată, excesele doctrinare ale celor care au justificat și promovat până acum globalizarea, saltul de la statul național la satul mondial. Răspunsul oferit de britanici și americani seamănă însă mai mult cu gestul lui Macedon care, în loc să desfacă nodul lui Gordius, l-a tăiat cu sabia.

În al doilea rând, îndeamnă clasa politică de azi să renunțe la păguboasa corectitudine politică. Pe lângă faptul că este duplicitară și contraproductivă, în fond, ea însăși o evaziune din realitate, un fel de a da cu alifie peste fisuri tectonice, „vindecând” seisme culturale prin anularea scărilor de magnitudine, corectitudinea politică începe, elementar, să-i enerveze pe oameni. Lucru demn de reținut înaintea scrutinelor din 2017 în Germania și în Franța.

În al treilea rând, este o înfrângere a expertocrației. Votanții lui Trump, la fel ca și brexiterii, nu au dat doi bani pe sfaturile „judicioase” și discursul „avizat” al specialiștilor în politică, economie, sondaje. Dificil de determinat acum cauzele exacte ale acestui fenomen. Am putea admite însă mai multe explicații: pierderea încrederii în elitele politice și intelectuale ale societății, pe care majoritatea le consideră ca fiind la mare distanță de viața de zi cu zi; deintelectualizarea generală a societății, pe fundalul relaxării vizibile a exigențelor în educație; nivelarea ierarhiilor de altădată și democratizarea culturală; relativizarea valorilor; inflația de expertiză, potențată și de diversificarea mijloacelor de comunicare, de aici probabilitatea mai mare a imposturii, șarlataniei intelectuale. Drept „expertă” a fost percepută inclusiv contracandidata lui Donald Trump, și este foarte probabil ca o bună parte a votului anti-Clinton să fi fost, întâi și întâi, o reacție alergică la acea comunitate hiperemică de „bazați” cu cifre și date care prezintă alegătorului o altă viață decât cea trăită aievea.

În al patrulea rând, este triumful civilizației spectacolului. Într-o lume a divertismentului, un bufon trebuia să devină, mai devreme sau mai târziu, președintele țării în care această civilizație își are rădăcinile cele mai adânci. Cu atât mai ridicole și, involuntar, ipocrite au fost, în context, îndemnurile vedetelor de la Hollywood de a o vota pe Hillary Clinton: în afara Hollywood-ului și a show-ului interminabil în care tv-ul american a transformat de ceva timp realitatea, Donald Trump ar fi fost pur și simplu o bizarerie de cartier.

Nu-mi fac griji însă pentru democrația și sistemul american, deși este evidentă o oarecare degradare a acestora, cu posibile urmări grave pentru țară și lume. Ceva îmi spune că SUA îl va supraviețui totuși pe Trump și poate chiar va trage și învățămintele necesare din președinția acestuia. Nu mă tem nici de promisiunile noului șef de la Washington de a-și retrage țara din marile confruntări geopolitice de pe mapamond. Nu are cum să o facă. Ș-apoi, la populiști, distanța de la vorbe la fapte rămâne, după alegeri, la fel de mare ca și până la alegeri. Mă îngrijorează populiștii cu simbrie, aborigeni. Dar despre aceștia, săptămâna viitoare.

The following two tabs change content below.
Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Ultimele articole de Adrian Ciubotaru (vezi toate)