Domn’ locotenent Maria

Povestea femeii care i-a întrecut pe toți bărbaţii din structurile de forţă ale R. Moldova
Unii tineri la vârsta ei încă se mai ţin de fusta mamei, locotenentul Maria Golban însă, la 24 de ani, comandă un pluton de 20 de soldaţi din Batalionul 22 de Menţinere a Păcii. Săptămâna trecută, Maria i-a întrecut pe bărbaţii din structurile de forţă ale R. Moldova, clasându-se pe locul întâi, proba puşcă, la competiţia de tir desfăşurată în cadrul Spartachiadei SCS „Dinamo”.

Am cunoscut-o pe Maria în timpul unor exerciţii militare la care au participat jurnaliştii, în weekendul trecut, pentru a înţelege mai bine viaţa de soldat. M-a impresionat această tânără, anume alegerea ei. Profesia de militar, în opinia mea, după ce am purtat în aceste două zile haina meseriei sale, este o povară: alarmă, misiuni în orice condiţii şi vreme, echipament greu, executarea ordinelor fără discuţie, conduită ireproşabilă, reguli. După atâtea restricţii, libertatea mi-e atât de dragă!

E îndrăgostită de ceea ce face

Visul de a se face militar s-a înrădăcinat în sufletul Mariei din copilărie, din momentul când a descoperit uniforma militară a unchiului său. „Atunci m-am îndrăgostit de ea”, vorbeşte locotenentul despre acel capriciu copilăresc care a devenit mai târziu scopul vieţii sale.

În 2013, când a absolvit liceul, exista deja posibilitatea să te înscrii la mai multe facultăţi în acelaşi timp, ea însă a depus actele doar la Academia Militară a Forţelor Armate „Alexandru cel Bun”, specialitatea infanterie.

Părinţii săi, deşi i-au lăsat libertatea să-şi aleagă singură profesia, când au aflat că a depus dosarul şi a fost admisă la academia militară, au fost şocaţi şi categoric împotriva acestei alegeri. Cu timpul însă, după ce i-au văzut rezultatele, dar şi faptul că Maria este în continuare îndrăgostită de ceea ce face, au devenit mândri de ea.

La Chiştelniţa, Teleneşti, viaţa omului gospodar e ca viaţa de armată: se trezeşte la cinci dimineaţa pentru a hrăni animalele din curte, după care se apucă de celelalte treburi. Maria a crescut în astfel de condiţii în satul său de baştină, alături de cei doi fraţi şi bunica sa, care i-a educat cu multă dragoste, dar nu i-a scutit de această „viaţă de armată”.

Părinţii Mariei, care au fost plecaţi peste hotare de când avea fata cinci ani, ca să-şi poată creşte copiii, au păstrat relaţia cu ei prin internet şi telefon. Mama sa, îmi povesteşte Maria, îi suna zilnic, le controla până şi temele prin Skype. „Mama este cea care m-a făcut atât de curajoasă, chiar dacă a fost la depărtare”, crede ea. Depărtarea de mama şi tată a făcut-o, îmi spune, să devină independentă, să ia decizii singură, să rezolve probleme şi să aprecieze oamenii, nu lucrurile materiale.

Viaţa de militar

Maria a absolvit Academia militară anul trecut, cu „diplomă de eminent”, astfel i s-a acordat posibilitatea să-şi aleagă personal şi prima locul de muncă. A optat pentru singurul loc din listă în cadrul Batalionului 22 de Menţinere a Păcii, funcţia de comandant de pluton de infanterie, fiindcă îi cunoştea deja pe militarii prin contract din timpul stagiului şi era sigură că o vor susţine.

„Când am ajuns în batalion însă, mi-a fost teamă că nu o să mă descurc să îl conduc”, fiindcă, povesteşte ea despre prima sa zi de lucru, a trebuit să comande unor militari cu experienţă, unii de peste zece ani. „Venind de pe băncile şcolii, nu am crezut că voi reuşi, ei însă m-au ajutat mult”, mărturiseşte Maria.

Supărat că îl comandă o femeie

La început a comandat doar militari angajaţi prin contract, peste două luni au venit şi ostaşi în termen. „Aveam în subordine un soldat foarte supărat la început. L-am întrebat ce are, la care el mi-a răspuns că nu-i destul că a fost luat cu arcanul la armată, dar încă îl mai comandă şi o femeie. Am zâmbit şi nu i-am spus nimic”, îşi aduce aminte locotenentul Golban. După zece luni de la încorporare, soldatul şi-a schimbat părerea: „Dom’ locotenent, chiar mă bucur că îmi sunteţi comandant de pluton!”.

„Sunt mândră de ei. Au lucrat foarte mult ca să ajungă să facă faţă cerinţelor „Conceptului Capabilităţilor Operaţionale”, pe care le trece de câţiva ani Batalionul 22. Ei mă motivează să demonstrez că sunt nu doar comandant de pluton, dar şi cea mai bună”, apreciază ofiţerul relaţia cu militarii.

Viaţa de soldat începe la ora şase, descrie comandantul munca zilnică a unui militar. Apoi soldaţii fac exerciţii de înviorare, ordine în dormitoare, îşi pregătesc uniforma şi iau dejunul. După dejun vine adunarea generală a unităţii, unde li se indică activităţile pe care le vor avea pe parcursul zilei, prânzul şi pregătirea individuală.

Trei zile pe săptămână fac sport timp de o oră, obligatoriu. Activităţile se încheie la ora cinci, odată cu programul militarilor prin contract. „De fiecare dată, câte un militar prin contract rămâne persoană responsabilă: asta înseamnă organizarea diferitor activităţi, cum ar fi pregătirile de marş, deplasările, şedinţele ce ţin de cultură şi istorie. După aceasta urmează cina şi pregătirea pentru ziua următoare. Stingerea e la ora 22.00”, acestea sunt activităţile de peste zi, spune ofiţerul.

Atuurile armatei

„A face armata este foarte interesant: înveţi multe lucruri, cunoşti oameni, ai parte de diferite situaţii care te călesc. Am asistat la procesul de formare a soldaţilor, copii, la început. Acum sunt mult mai maturi şi siguri pe sine, mai dezvoltaţi fizic şi mintal. Aşa cum spuneau bătrânii înainte, armata este o şcoală a bărbăţiei!, astfel o înţeleg şi eu din experienţa personală!”, apreciază femeia comandant.

Mai spune că toţi soldaţii în termen care nu vorbesc limba de stat, după ce trec prin pregătirile Batalionului 22, pleacă vorbind româneşte. „E un efort foarte mare, dar rezultatul e pe măsură”, spune mândră locotenentul, destăinuind metoda sa de instruire a soldaţilor: „Le cer să citească în română, să scrie texte, aşa cum le înţeleg, după care să comunice între ei. Fiecare soldat trebuie să înveţe obligaţiile în română şi toate regulamentele militare sunt în limba de stat!”.

O amuză când este întrebată despre cum sunt pedepsiţi acum ostaşii care încalcă regulamentele: „De când sunt angajată, soldații mei nu au avut încălcări grave, doar întârzie câte unul la şedinţe cu vreo câteva minute, după ce vin de la fumat”, dar, după ce face haz de încălcare, spune că soldaţii nu mai îndrăznesc să o repete.

Maria ocheşte ţinte înalte în carieră, dar cel mai mult visează să meargă în misiuni de pacificare. Nu este greu să fii femeie militar, afirmă ea, trebuie doar să uiţi de asta, să-ţi îndeplineşti misiunea în rând cu bărbaţii! „În armată nu există diferenţă între femeie şi bărbat!”, afirmă locotenentul Golban.

Nicolae Şved, plutonier, Batalion 22: „O cunosc pe locotenentul Golban Maria de aproximativ un an, de când a absolvit academia şi a devenit membru al colectivului militar al Batalionului 22. Ne facem serviciul în diferite companii, dar ne întâlnim zilnic în timpul anumitor misiuni comune. Participă activ la toate exercițiile, nu există diferenţă între un bărbat militar şi ea. Îşi îndeplineşte cu succes misiunile!”

The following two tabs change content below.
Nadea Roşcovanu

Nadea Roşcovanu