Domiciliat la spital

Eduard Dolinschi are 60 de ani şi gradul I de invaliditate. Acum se află în secţia chirurgie a Spitalului raional Glodeni. Diagnosticul: bonturi amputaţionale ale ambelor gambe. Cu alte cuvinte, i-au fost amputate picioarele de la glezne după ce le-a degerat cu un an în urmă. Adormise în frig.
Vladimir Dutcovici, şef de secţie, este alarmat. Pacientul  trebuia să fie externat demult, dar nu are unde se duce. Încă nu este capabil să-şi poarte de grijă. Nu are copii sau alte rude apropiate. Protezarea va fi posibilă abia peste 4-5 luni.
I-au fost amputate picioarele după o degerătură

„Am impresia că acest om se află într-un cerc vicios. După prima amputare am întâmpinat aceleaşi dificultăţi cu externarea. Dar el avea un sărăieş la Hâjdieni şi, cu ajutorul oamenilor buni, s-a întors acasă. Acum şi acela a ars, afectându-i picoarele în mod repetat. S-a tratat la Chişinău, de aproape două luni e la noi. Nu necesită tratament chirurgical, iar patul costă 140 de lei pentru o zi. Nu-l putem lăsa afară, dar nici spitalul nu e un loc potrivit pentru trai permanent”, spune medicul.
Svetlana Păduraru, şefa Secţiei rationale asistenţă socială şi protecţia familiei, zice că omul acesta parcă-i blestemat. După prima amputare a fost luat sub tutela lucrătorilor sociali. Îi aduceau mâncare, i-au dăruit un cărucior nou ca să se poată deplasa. Dar, după ce a dat el foc la casă, a rămas şi fără cărucior, şi fără adăpost. Acum toate demersurile făcute la Ministerul Muncii au fost respinse. Cauza – la aziluri nu sunt locuri. „La fiecare şedinţă săptămânală de la preşedintele raionului, ne întrebăm: ce să facem cu Dolinschi?”, zice Păduraru.
„Autorităţile nu sunt indiferente faţă de acest om necăjit. Ne dăm bine seama că nu poate să trăiască la spital un timp nelimitat. De la azilul din raionul Făleşti a fugit, nu i-a plăcut. Acum cei de la azilul din Iabloana refuză să-l primească, nu le inspiră încredere. Până se va elibera un loc la vreo altă instituţie de asistenţă socială din republică, o soluţie ar fi să-l ia vecinii”, crede Gheorghe Filip, vicepreşedintele raionului Glodeni.
Nu-şi pierde speranţa, dar nici nu se simte vinovat

Vecinii cu care am vorbit nu s-au arătat încântaţi de propunerea vicepreşedintelui. Dolinschi a venit în satul lor după ce s-a însurat cu o văduvă vrednică şi bună la inimă. O cam bătea şi oamenii nu-l agreau. Când a revenit în sat după ce a ieşit din închisoare (a făcut câţiva ani pentru viol), nevastă-sa murise. Vecinii îi propuneau de lucru, îl serveau cu mâncare. Dar el nu vroia să lucreze.
„E un om descurcăreţ. Are numai două metehne: e certat cu munca şi se împacă bine cu păhărelul. După ce a dat foc la casă, nu prea cred să-l adăpostească cineva”, îşi dă cu părerea un vecin.
Cine ştie ce blestem s-a abătut asupra acestui om. El nu-şi pierde speranţa. Dar nici nu se simte vinovat pentru starea în care a ajuns.
Ana Curcudel