Doi vechi prieteni de altădată // Se scaldă-n dragoste curată

Anii ’70. Eliza era fiica unei muncitoare de la fabrica de confecții și a unui paznic de la fabrica de conserve. Marc și sora lui, Clara, erau copiii a doi profesori evrei. Locuiau toți în același bloc. Toți trei erau prieteni încă de la grădiniță. Fascinați de zborul fluturilor și al păsărilor, de cu primăvară și până în toamnă, în curte sau în parc, le urmăreau deseori zborul.

Au mers împreună la școală. Când părinții primeau salariile, alergau bucuroși la magazinul de la colț. Vara după înghețată, iarna după halviță. Împreună mergeau la bibliotecă, la orele de pian de la școala de muzică, apoi la teatru, la cinema, când au mai crescut. În serile de vară, ieșeau la plimbare pe străzile orășelului îmbrăcat în verdeață. În zilele toride, mergeau la Nistru să se scalde.

Iată salcia de pe mal, sub care își lăsau hainele, aruncându-se bucuroși în apă. Iată casa cu un mic balcon de la geamul căreia în fiecare seară se revărsau sunete de pian. Cânta fiul bucătăresei de la școală, rămas fără picioare în urma unui accident. Cânta atât de frumos și atât de atingător, încât storcea lacrimi de la orice trecător…

Eliza îl iubea, dar Marc nu știa

Familiile celor trei prieteni erau cu posibilități financiare modeste, dar copiii niciodată nu au cerut mai mult decât le-au putut oferi părinții. Erau fericiți cu tot ce aveau. După absolvirea școlii, Marc a mers la  Drept, iar Eliza și Clara – la Pedagogie. În anul doi de facultate, Marc s-a îndrăgostit de Magdalena, o fată înaltă, subțire și blondă, evreică și ea, studentă la Medicină. Avea un păr mătăsos și un chip luminos ca de înger. Dar nici el nu era de lepădat. Elegant, șmecher, mereu pus pe glume, i s-a așezat la inimioară domnișoarei. În inimile lor s-a aprins și ardea cu intensitate flacăra Dragostei.

Pe Eliza, fată brunetă, frumușică, înaltă și subțirică, cu o coadă groasă dată pe spate, a ars-o la inimă vestea că Marc e îndrăgostit. Dar n-a dat pe față. Ea îl iubea în taină și se gândea mereu că el nu va fi în stare s-o îndrăgească ca pe o iubită. O respecta așa ca pe o prietenă din copilărie, ca pe sora lui, cea mai fidelă prietenă a Elizei.

Pe la anul patru, Marc și Magdalena au făcut nuntă frumoasă, avându-i nuntași pe studenții de la facultățile lor, pe câțiva prieteni și rudele apropiate. Eliza și Clara au dansat în jurul mirilor, după obicei, adresându-le urări de fericire, bunăstare și copii frumoși. La final toți nuntașii și părinții au venit cu binecuvântări pentru tinerii căsătoriți.

Magdalena se duce cu altul după 17 ani de căsnicie

Se părea că au pășit cu dreptul în viața de familie. Le mergea bine. La banii câștigați la nuntă, părinții au mai adăugat încă trei pătrimi și le-au cumpărat o garsonieră. După absolvirea facultății, au primit repartizări bune. Ea – la un spital din capitală, el – consilier juridic la o fabrică. La o jumătate de an după nuntă, le-a venit pe lume și primul copil. După trei ani, a venit și al doilea, iar peste un an, tânăra familie cu părinții lor au plecat în Israel.

A plecat și Clara cu soțul ei, se căsătorise în acel an cu un fost coleg de clasă. Și în țara-mamă lucrurile repejor s-au așezat. El s-a angajat într-o agenție imobiliară, ea – într-o agenție de turism. Toate bune și frumoase. Copiii creșteau, învățau bine la școală. Ei își vedeau de muncă, petreceau sărbătorile împreună cu părinții și prietenii. Dar, de la un timp, Magdalena se schimbase. Rămânea foarte des la serviciu peste program (așa zicea ea). Uneori venea acasă pe la orele 3.00-4.00 dimineața, mirosind a alcool.

Marc se străduia să fie calm, nu-i făcea niciun reproș pentru a nu crea o atmosferă neplăcută pentru copii. Azi așa, mâine așa, până când într-o zi Marc a surprins-o sărutându-se cu un domn într-un local. După o discuție între patru ochi, relația lor s-a răcit. Se priveau ca doi străini. Vorbeau puțin și sec.

La o jumătate de an după acea discuție, Magdalena a venit  într-o seară acasă și i-a spus pe un ton autoritar: „Poți să consideri că chiar de azi nu mai suntem soț și soție. Iată actele de divorț. Eu mă căsătoresc cu domnul cu care ai dat nas în nas în acel restaurant. Ai o lună la dispoziție ca să părăsești apartamentul. Copiii rămân cu mine. Ție îți revine foarte puțin din toată valoarea”. Bărbatul a rămas fără replică. Nu se așteptase ca Magdalena să decidă atât de rapid şi cu de la sine putere toate lucrurile…

Cum a descoperit Eliza că Alexei e gay

Să vedem mai departe cum s-au derulat lucrurile pentru Eliza. Ea s-a măritat cu Alexei, coleg de facultate cu Marc, cu care făcuse cunoștință la nunta lui. În anul următor, s-au logodit. Apoi au făcut nunta, iar la câteva luni după nuntă Eliza a născut un băiat. Locuiau împreună cu socrii care nu prea o agreau. Aceștia erau judecători înstăriți și visau ca fiul lor să le aducă în casă o noră cu avere. O bruscau și o ofensau la tot pasul. Grea viață ducea sărmana de ea în casa socrilor.

Dragostea pe care o aștepta de la soț nu mai venea, dar nici ea nu se îndrăgostea de el. Au dormit într-un pat doar până când a început să-i crească burtica. După aceea soțul nu venea nopți întregi acasă. Iar de cum s-a născut băiețelul lipsea și mai mult, motivând că îl deranjează plânsul copilului. Dar și când copilul crescuse și mergea la școală, o ignora și se arăta mereu nemulțumit de tot ce făcea ea.

Părinții Elizei, văzând că fiica lor se usucă de pe picioare în casa cuscrilor, s-au făcut luntre și punte și i-au cumpărat un apartament cu două camere. Alexei se ocupa de mobilarea noii locuințe. Într-o sâmbătă, i-a telefonat și a rugat-o să-i aducă costumul peste vreo două ore căci are seara o întâlnire importantă cu un om de afaceri.

Eliza n-a mai așteptat să treacă două ore, a luat un taxi și s-a dus imediat. Ușa era deschisă. Când a intrat, mai n-a leșinat. Dezbrăcați, soțul ei și cu un bărbat necunoscut făceau sex pe canapea. I-a aruncat sacoșa cu costumul și, țipând îngrozită, a ieșit pușcă din apartament. Tot țipând, a coborât scările de la etajul trei până s-a văzut afară. Ajunsă în stradă, și-a făcut cruce și a pornit pe jos spre casa socrilor.

Eliza și Marc construiesc Castelul Fericirii

La scurt timp după aceea, au desfăcut căsătoria. S-a mutat cu copilul în apartament. Cu Clara ținea legătura. Când i-a povestit despre cele întâmplate, prietena a invita-o în Israel ca s-o facă să uite de coșmar.

S-au întâlnit toți trei ca în vremurile cele bune. Așa de departe erau toate și în același timp atât de aproape! Au stat la povești o noapte întreagă.

A doua zi, Marc s-a oferit să-i facă o excursie la Ierusalim, ei fiind stabiliți în Kiryat Ata. Acolo, în Biserica Sfântului Mormânt, i-a spus: „Ne cunoaștem de mici. Am împărțit atâtea lucruri frumoase împreună. Am trecut amândoi printr-un divorț. Ce-ar fi să ne unim destinele?” „M-ai luat prin surprindere. Dă-mi răgaz să mă mai gândesc.”

După două săptămâni de excursii prin cele mai memorabile locuri din Țara Sfântă, Eliza s-a întors acasă fără să-i dea un răspuns lui Marc. Vorba proverbului „Cine s-a fript cu ciorbă, suflă și în iaurt”. Dar inima-i fremăta de bucurie. I-a împărtășit mamei impresiile despre cele văzute și auzite și mama a povățuit-o să nu fugă de noroc.

Conveniseră să se revadă peste un an în Israel cu prietenii. Dar Marc n-a mai așteptat să treacă anul, peste trei luni a venit la Chișinău ca să-i pună pe deget Elizei inelul de logodnă. El avea 40 de ani, ea – 38. Eliza, care îi păstra o dragoste neîmpărtășită, i-a spus un „DA!” hotărât.

De atunci au trecut 15 ani – 15 ani de iubire și fericire! Copiii lui Marc sunt deja căsătoriți. Băiatul Elizei, după ce și-a continuat studiile în Israel, s-a întors la Chișinău. E angajat într-un proiect moldo-israelian. Iar Eliza și Marc întineresc cu dor de viață, întrebându-se mereu: „De ce trebuia să trecem prin câte o căsătorie eșuată ca să formăm o familie fericită, și nu am făcut-o de la început?!”

The following two tabs change content below.
Nina Neculce

Nina Neculce