Documentul care a inspirat strategia Moscovei pentru Ucraina

putin

Cu două săptămâni înainte de fuga fostului preşedinte ucrainean Viktor Ianukovici, o notă remisă Kremlinului „între 4 şi 12 februarie 2014” incita Moscova să lanseze o vastă operaţiune de destabilizare în Ucraina, având ca obiectiv principal „federalizarea” ţării şi anexarea mai multor regiuni la Rusia – dintre care şi Crimeea –, sub acoperirea organizării de referendumuri. Autenticitatea acestui document, publicat miercuri, 25 februarie, de către ziarul rus independent „Novaia Gazeta”, citată de “Le monde”, nu poate fi demonstrată, însă conţinutul său coincide cât nu s-ar părea de ciudat cu politica promovată de Vladimir Putin.

Această notă evalua situaţia de acum un an, susţinând o intervenţie rapidă a Rusiei pentru a nu pierde „controlul pieţei de energie din Ucraina”. Potrivit ziarului „Novaia Gazeta”, bogatul om de afaceri ortodox Konstantin Malofeev, acuzat de Occident că ar fi finanţat separatiştii proruşi şi vizat de sancţiunile internaţionale, ar fi făcut parte din redactorii acestui document. Serviciul său de presă însă a dezminţit categoric acest lucru şi a făcut cunoscut faptul că ar putea intenta urmări în justiţie. La sfârşitul zilei de miercuri, Kremlinul încă n-a reacţionat.

Ianukovici, „omul de o slabă calitate morală”

Redactat în şapte puncte, documentul începe cu constatarea unui „faliment” al vechiului regim ucrainean al lui Viktor Ianukovici, „care pierde controlul situaţiei”. Autorii califică fostul conducător al statului ucrainean ca „om de o slabă calitate morală (…) gata să-i înşele pe „siloviki” [termen care desemnează serviciile de securitate] pe garanţia de a-şi păstra postul şi imunitatea”. „Paralizia guvernului central şi absenţa unei entităţi politice clare cu care Federaţia Rusă ar putea negocia” este calificată cu atât mai îngrijorătoare de Moscova decât „probabilitatea” apariţiei unui alt interlocutor care ar fi apărut după alegerile prezidenţiale şi legislative anticipate anunţate de către preşedintele ucrainean la 4 februarie. „Dacă, în Rusia, ponderea oligarhilor este echilibrată de o puternică clasă de funcţionari, notează raportul, în Ucraina, aparatul de stat este mult mai slab decât oligarhia”. Oamenii de afaceri ucraineni nu mai susţin regimul, ci dimpotrivă, luptă împotriva acestuia, ca în cazul lui Rinat Ahmetov, citat aici alături de alţii.

Însă cel mai rău este faptul, continuă raportul, că aceşti oligarhi finanţează manifestanţii din Maidan, sunt comandaţi „în mare parte de fanii de fotbal şi criminali” şi manipulaţi „de serviciile poloneze şi britanice”. „În acelaşi timp, continuă autorii, cei din Berkut [forţele anti-rebeliune fidele vechiului regim] provin în general din Crimeea şi regiunile din Est (…) Şi mai ambiguă este atitudinea armatei, care, după un reprezentant al Ministerului Apărării, este închisă în cazarme. În consecinţă, viitoarele alegeri anunţate „ar putea provoca noi manifestări” cu parfum de „război civil”. Şi conferinţa despre securitate care se ţine la Munchen, ca în fiecare an, la începutul lui februarie, „va da de gândit Uniunii Europene şi SUA în ceea ce priveşte dezintegrarea ţării”, adaugă nota, care încheie această primă parte cu întrebarea: „Rusia va participa la această intrigă politică?”.

Poziţiile Gazpromului, „în pericol”

Răspunsul urmează imediat: „Rusia este pur şi simplu obligată să intervină (…), dacă ţara noastră este în pericol să piardă nu numai piaţa ucraineană de energie, dar, mult mai grav, controlul, chiar indirect, al sistemului de transport de gaz ucrainean. Aceasta va pune în pericol poziţiile de Gazpromului în Europa Centrală şi de Sud, cauzând pierderi enorme economiei ţării noastre”. Nici pomină de apărarea populaţiei rusofone, element central al discursurilor oficiale ale Moscovei.

Orice reformă constituţională ucraineană ar părea irealizabilă în acest context, incită nota Rusia, pentru a-şi păstra interesele sale, să împingă la separatism. Situaţia este pregătită deja acolo: „Înainte de criză, elitele din estul Ucrainei preferau un „Kiev slab” unei „Moscove puternice”, dar astăzi, confruntate cu pericolul de a pierde, ele nu au intenţia de a aştepta docil operaţiunile masive de curăţare (…) care, inevitabil vor fi întreprinde de către viitorul guvernul central independent”. „Ele sunt gata să-şi piardă independenţa, la fel cum timpul lui Ianukovici la Preşedinţie poate lua sfârşit în orice moment”.

Rusia nu mai are timp de pierdut, trebuie să-şi concentreze eforturile în regiunea Crimeii şi cea a Harkovului, unde există deja grupuri destul de puternice ce împărtăşesc ideea unirii cu Rusia”. „Evident, relevă autorii, aceasta va afecta stabilitatea sa macroeconomică şi perspectivele de creştere.” Dar, adaugă ei, „din punct de vedere geopolitic, câştigul va fi inestimabil”: Rusia va avea, în special, „la dispoziţia sa cadre înalt calificate în industrie şi transport », va putea „conta pe o nouă migraţie slavă din Vest în Est” capabilă să echilibreze imigraţia din Asia Centrală, şi ar putea rapid şi cu mai mult succes să realizeze programul său reînarmare». În fine, ea va juca din nou în Europa „un rol major”.

„A crea evenimente”

Pentru a „lansa procesul mişcării proruse”, este necesar deci, după autorii documentului, să „creeze evenimente” încurajând, cu susţinerea unei campanii mediatice, acţiuni de „nesupunere civilă». Nota furnizează chiar şi o listă de slogane: „Noi nu putem fi ţinuţi ostatici de către Maidan!” „Minoritatea naţionalistă agresivă trebuie să înceteze să impună ţării întregi alegerea sa!” „Rusia este un stat federal şi o situaţie similară este de neimaginat acolo!” „Consolidând relaţiile cu Rusia, consolidăm integritatea teritorială a Ucrainei!”

Proruşii trebuie să „condamne ferm separatiştii din vestul Ucrainei” şi să arate „reticenţă faţă de impozitele lor, forţele lor profasciste». De asemenea, documentul distinge clar etapele acţiunilor: federalizarea Ucrainei, apropierea regiunilor din estul şi sudul Ucrainei de Uniunea Vamală, structură instituită de Moscova pentru statele ex-sovietice, şi completarea unei cereri de „aderare” la Rusia, „unica ce ar putea garanta o dezvoltare economică şi socială durabilă”. Pentru aceasta, trebuie organizate referendumuri de autodeterminare. „Este extrem de important, comunitatea internaţională are foarte puţine pretexte pentru a pune la îndoială legitimitatea” acestor referendumuri. Nota nu s-a înşelat asupra punctelor ţintă, Crimeea, şi regiunea Harkov. În cele din urmă, Donbasul a răspuns la apelul Moscovei, punând mâna pe arme.