DOCUMENTE INEDITE // URSS a jefuit Basarabia, cărând din ea cu trenurile

Propaganda sovietică a minţit zeci de ani la rând precum că Administrația Românească, în retragere din Basarabia, de două ori, în 1940 și 1944, ar fi luat cu sine și multe bunuri de ale basarabenilor. Astfel, după 1944, URSS i-a cerut ”restituirea” bunurilor, cărând de peste Prut, tren după tren, vagoane pline cu tot a putut să jecmănească.

În realitate, România ar fi avut toate drepturile să evacueze din Basarabia ceea ce a făurit  timp de 25 de ani, în Basarabia.

Se știe că, în iunie 1940, după ultimatumul sovietic, funcționarii și militarii români în retragere n-au mai reușit să-și ia cu sine peste Prut nici măcar strictul necesar din casă. Nici măcar familiile nu reușeau să şi le evacueze la timp.

Toată agoniseala oamenilor, în cei 22 de ani de regim românesc în Basarabia (uneori agoniseala era de o viață), a căzut sub baioneta rusului, stăpânii luându-și adio de la ea.

Dar iată că, doar peste un an sovietic, care s-a remarcat numai prin teroare și genocid împotriva băștinașilor, timp în care nu s-a construit aproape nimic, regimul sovietic de ocupație a hotărât să extragă patrimoniul Basarabiei și să-l care în adâncul URSS.

Mai mult, acțiunea aceasta de jaf adevărat a fost introdusă în istoriografia sovietică de propagandă ca un proces pozitiv, aproape ca o bijuterie de ”tactică de război”. Și totul în tandem cu minciuna contra României, care cică ”a jefuit Basarabia”.

Peste zece mii de vagoane i-au trebuit regimului ocupant pentru a scoate din Basarabia bunurile poporului

De curând, am descoperit în Arhiva Centrală a Ministerului Apărării al Federației Ruse câteva documente din iunie și iulie 1941, adică de la începutul războiului sovieto-german. Intuind despărțirea sa iminentă de Basarabia, conducerea RSS Moldoveneşti a hotărât să ia cu sine și o mare parte din patrimoniul basarabean.

Un oarecare Constantinov, președinte al Consiliului Comisarilor Poporului din RSS Moldovenească, se adresează autorităților militare, în special comandantului Frontului de Sud al URSS, cartierul căruia se afla în orașul Vinița, Ucraina.

În telegrama-raport se menționează că din gările Basarabiei, până la 6 iulie 1941, a pornit spre Răsărit o mare cantitate de bunuri. Au fost expediate în cantități enorme diverse mărfuri, animale vii etc.

Pentru o înțelegere mai bună a acestui fapt, dăm citire textului raportului, în traducerea noastră. Documentul este publicat în premieră.

Așadar, citim în documentul alăturat: ”Nr. expediere 173, data 6.07.41, ora 1-30

Recepționat, 6.07.41, ora 5-00. Orașul Vinița, către unitatea militară 1080.

Copie către comandantul Armatei 9, gen-colonel Cerevicenko. În conformitate cu Hotărârea Consiliului Comisarilor Poporului al URSS, din 27 iunie,

la 5 iulie au fost încărcate în total (din RSSM)

  • 3.050 vagoane de bunuri,

inclusiv:

  • grâne și făină – 456 vagoane,
  • mărfuri industriale și de alt gen – 347 vagoane,
  • cabaline – 196 capete
  • vite cornute mari – 2.509 capete
  • ovine – 26.393 capete
  • porcine – 839 capete
  • tractoare – 152 unit.
  • echipamente agricole de calibru – 155 unit.

 6 iulie 1941

Constantinov, președintele Consiliului CP din Moldova.”

Remarcă de mână, în subsol: ”Recepționat în 2 exemplare. Un exemplar a fost nimicit. Șeful ȘOSK 35, cap-n…” (semnătura)

Documentul este ștampilat cu principala pecete a ”republicii”, aplicată în culoare roșie. Conducerea de atunci a RSSM a trimis asemenea ”evacuări” de bunuri, în fiecare zi, după un orar stabilit, până la 15 iulie, adică până în ultima zi a aflării sale la Chișinău.

După marile deportări operate la 13 iunie același an și alături de teroarea sângeroasă împotriva populației pașnice, promovată prin trupele poliției sovietice NKVD, trenurile acestea pot fi calificate ca o crimă ordinară de proporții, în cadrul genocidului bolșevic, în Basarabia anilor 1940-1941.

Cu toate acestea, propaganda sovietică a încercat să dreagă busuiocul, răsturnând valorile și calificând ocupația drept eliberare, iar jaful cu trenurile pline ca pe o ”virtute militară”.

Goglidze, trimisul lui Stalin în RSSM și inițiatorul deportărilor, semnează și demersul pentru scoaterea bunurilor dintre Prut și Nistru

Publicăm și o adresare a conducerii RSSM de atunci către organele militare. E un demers în care se cere ca gările din RSSM să fie asigurate cu zece mii două sute de vagoane, spre a fi încărcate cu bunuri și expediate.

De altfel, pe acest document găsim și semnătura lui Goglidze, un reprezentant odios al Moscovei la Chișinău, tocmai cel care, cu câteva luni mai devreme, se adresa lui Stalin cu ideea deportării familiilor basarabene în Siberia.

Iată textul demersului, în traducerea noastră, pe care de asemenea, o publicăm în cadrul acestui articol.

Nr. exp. 173, data 4.07.41, ora 2-15

Către comandantul Armatei 9, gen-colonel Cerevicenko.

Copie pentru Cibisov, Odesa.

Consiliul Comisarilor Poporului al RSSM și Comitetul Central al Partidului Comunist (bolșevic) al Moldovei solicită:

  • 10.200 de vagoane pentru a scoate bunuri din RSS Moldovenească.

Dintre acestea:

  • 54 vagoane-frigider,
  • 228 cisterne,
  • 20 vagoane pentru transport păsări,
  • 353 vagoane transport porcine,
  • 515 vagoane închise,
  • 440 vagoane deschise,
  • 590 vagoane închise pentru transport oameni.

Semnat:

  1. Reprezentantul Comitetului Central al Partidului Comunist (bolșevic) și Consiliului Comisarilor Poporului din URSS, GOGLIDZE,
  2. Președintele Consiliului Comisarilor Poporului din Moldova, CONSTANTINOV
  3. Secretarul Comitetului Central al Partidului Comunist (bolșevic) din Moldova, ”

Raportul expediat de președintele guvernului RSSM către comandantul Frontului de Sud, 6 iulie 1941. În el sunt enumerate bunurile extrase dintre Prut și Nistru și expediate, în mii de vagoane de tren, spre răsărit.

 

Demersul conducerii RSSM către autoritățile militare ale URSS, în care se cere trimiterea unui număr de 10.200 de vagoane diverse, pentru încărcarea lor cu bunuri, spre a fi scoase din RSSM. Prima semnătură este a lui Goglidze, trimisul lui Stalin în RSSM și inițiatorul deportărilor din iunie 1941.