Doctorul pacienților de „aur”

Bravo, doctore!

Dumitru Mastak: „Pentru nicio categorie de pacienţi statul nu alocă asemenea sume enorme de bani”

Are în palmares zeci de operații de transplant de rinichi, însă mai bine de zece ani nu a mai pus mâna pe bisturiu pentru a salva o viaţă. Actualmente, Dumitru, şeful Secţiei hemodializă de la Spitalul de Urgenţă, spune că se simte neîmplinit deoarece pacienţii săi suferă de insuficienţă renală, iar hemodializa nu poate decât să le prelungească viaţa.

Svetlana Panţa

Când merge la vreo petrecere, preferă să ascundă că este medic. „Parcă văd cum stau cumătrele la masă şi se laudă că le  dor ficatul, că suferă de vreo boală ginecologică… şi aşteaptă ca toţi să le jelească. Dar oricum continuă să mănânce sarmale, carne şi să bea mult vin. Tradiţiile noastre ne bagă sănătatea în pământ”, spune indignat medicul. Mastak ştie care sunt consecinţele unui mod nesănătos de viaţă. Pacienţii săi suferă de o boală incurabilă – insuficienţă renală. „Ce e asta? Rinichii îşi pierd funcţia, unii pacienţi au uitat când ultima dată s-au urinat. Pentru curățirea sângelui se face hemodializa, însă aceasta nu-i tratează, doar le prelungeşte viaţa. Sunt pacienţi muribunzi, pe care dacă i-ai scăpat, gata, mor”,  menţionează doctorul.

Vieţile sutelor de persoane care suferă de insuficienţă renală pot fi salvate prin transplant, însă şi la acest capitol sunt foarte multe bariere. Mastak spune că lipsa de donatori e o problemă, dar cel mai dureros moment este când faci o operaţie reuşită şi, din cauza medicamentelor proaste, toate eforturile chirurgilor se dovedesc a fi zadarnice. „Bani nu ajung şi pentru ca medicamente să fie mai multe, se cumpără cele mai ieftine. Chiar dacă ai un salariu bun şi achiţi toate impozitele, inclusiv asigurarea medicală, când ajungi la spital eşti tratat la fel ca cel cu un salariu mic care nu face nimic. Chipurile, e solidaritate socială…. e o sărăcie solidară”, constată Mastak.

În ceea ce priveşte pacienţii săi, medicul îi numește bolnavii de aur sau cei mai scumpi pacienţi. De ce? Din cauza bolii, aceştia au grad de invaliditate, nu sunt angajați, iar cheltuielile pentru „prelungirea vieţii” sunt acoperite de polița de asigurare medicală. „Pentru nicio categorie de pacienţi statul nu alocă asemenea sume enorme de bani. O procedură de hemodializă costă 50 de euro, se face de două-trei ori pe săptămână şi durează mai bine de patru ore. Fluxul de pacienţi este de 32 pe zi, avem 16 maşini în două ture, s-ar putea şi în patru, dar e nevoie de consumabili şi cadre medicale. Nu vine nimeni în dializă. Aici trebuie să fii mare nebun sau entuziast adevărat”, spune Dumitru Mastak.

 „Au implicat medicina în politică”

Cum a ajuns Mastak şeful Secţiei hemodializă la Spitalul de Urgenţă? „M-au cumpărat cu aluzii”, zâmbeşte medicul. Acesta ne povesteşte că, până în 2001, a lucrat la Spitalul Republican, unde a făcut zeci de operaţii de transplant de rinichi. Uite că i-a venit o ofertă pe care nu a putut să o refuze. „ În 2001, aici trebuia să fie centrul municipal de dializă nefrologie şi transplant, concurent al Spitalului republican”, povesteşte Mastak. Însă nu a fost să fie. „Au implicat medicina în politică. Voronin lupta cu Urecheanu. În presă au pornit o serie de materiale, chipurile, de aici se duc peste hotare genţi cu organe. De aceea, nu-mi plac jurnaliştii. În urma acestor materiale, timp de zeci de ani, transplantul a fost interzis. A fost o mizerie şi, până la urmă, nu s-a dovedit nimic”, îşi aminteşte medicul despre calvarul prin care a trecut.

Astăzi, în secţia pe care o conduce se face dializă, însă nu şi transplant de rinichi. „Dacă la Spitalul republican se va organiza vreun concurs, voi participa neapărat. Aici nu mă simt împlinit pentru că nu operez, nu salvez vieţi. Aici, când îţi iei rămas bun de la pacient, o faci cu lumânarea. De fapt, la urgenţă vin cei care nu au posibilitatea de a cumpăra un loc în instituții mai prestigioase sau nu se pot angaja în alte spitale. Eu am fost invitat”, spune cu regret doctorul.

Responsabilitățile care i-au căzut pe umeri îl nemulţumesc pe şeful secţiei. „Trebuie să calculăm zilnic fiecare jumătate de pastilă. Asta nu mai este medicină, ci contabilitate medicală. O grămadă de hârtii care te obosesc. În spitalele private, sunt oameni speciali care fac acest lucru, în cele de stat, cel care face medicină face şi contabilitate şi management şi tot felul de lucruri. De obicei, şefii de secţie se aleg din cei mai buni specialişti şi cu ce se ocupă?”, întreabă Mastak.

Deşi are mai bine de 33 de ani de activitate în medicină, Dumitru Mastak recunoaşte că, dacă ar fi posibil să întoarcă timpul înapoi, nu ar alege această meserie. „Nu am ajuns acolo unde îmi doream. E tare uşor să judeci dintr-o parte, „fierbeți” un pic aici, e foarte greu şi foarte dureros”, a spus pe final medicul care încă mai speră că va veni ziua în care va lua bisturiul în mână pentru a salva vieţile oamenilor.

Legendă:

Dumitru Mastak, şeful secţiei hemodializă de la Spitalul de Urgenţă: „De mic, mi-am dorit să fiu tehnician, însă mama m-a convins să mă fac medic”. În anii 1990, chirurgii din R. Moldova care făceau transplant de rinichi erau consideraţi cei mai buni specialişti din spaţiul postsovietic. Printre aceştia se număra şi Dumitru Mastak.

„Permiteți-ne să dăm viaţă altui om”

Deşi sute de persoane îşi pierd anual vieţile în accidente rutiere, rudele acestora refuză să fie prelevate organele celor decedaţi. „Ne apropiem de rude şi le spunem: „Permiteţi-ne să dăm viaţa altui om, oricum se duce în pământ şi putrezeşte”. Uneori, rudele care au fost de acord din start… în ultimul moment, refuză sau ne spun că trebuie de pus bani pe pieptul mortului, înmormântarea e costisitoare”, povesteşte indignat Dumitru Mastak.

Medicul spune că, peste hotare, oamenii îşi indică în testament că, dacă vor avea situaţii incompatibile cu viaţa, permit să li se preleve organele pentru a da viaţă altor oameni. Pentru asta, li se dă o insignă pe care o poartă mândri în piept. „La noi, s-a emis această lege. Arătaţi-mi un om care a scris un asemenea testament. Nimeni”

Insuficienţă renală, boală ereditară incurabilă

Chiar dacă unele cupluri conștientizează că vor concepe copii bolnavi, Mastak spune că în secţia de hemodializă are familii întregi de persoane care suferă de insuficienţă renală. „Dacă totuşi decizi să naşti, trebuie să-ţi asumi responsabilitatea să tratezi copilul bolnav din banii tăi. Sună dur? Da! E o doină frumoasă că omul se naşte şi în timpul vieţii trebuie să planteze un pom, să ridice o casă, să sape o fântână, să nască un copil, dar realitatea e alta. Insuficienţa renală e o boală gravă, incurabilă care se termină cu moarte în chinuri şi dureri. Nu naşteţi copii bolnavi, mai bine înfiaţi”, le recomandă  Mastak cuplurilor în care unul din parteneri suferă de insuficienţă renală.

 

The following two tabs change content below.